Comentariile membrilor:

=  părere	Dana Banu [12.Dec.06 23:10]
o proză poetică, aș spune eu, bine susținut firul epic și multe imagini esențializate cu un firesc demn de atenție, imagini ce apropie prin rafinament; m-au îndepărtat oarecum alăturări ca:"ruinele visurilor", "flecăreli și bârfe" finalul pare să nu aibă consistența emoțională a celorlalte strofe, părerea mea, acestea fiind spuse, salut,
=  mulțam	florin caragiu [12.Dec.06 23:45]
Mulțumesc Dana, pt indicățiili prețioase.
=  apropo	florin caragiu [13.Dec.06 00:13]
Apropo, am renunțat la ultima strofă, și la ruine, și am mai făcut oareșce schimbări. Flecărelile și bârfele însă le-am lăsat ca element de coloratură a peisajului. Sunt trei planuri pe care se desfășoară firul descrierii și e nevoie să le urmăresc pe toate ca să iasă impresia artistică. :)
=  riscul de a aborda realismul	Tamara Zub [13.Dec.06 20:19]
Curajul și riscul de a propune o scriitură realistă, directă, dramatică, fără multe vicleșuguri poetice, deși acestea sunt și ele necesare, fiindcă aduc misterul și clarobscurul unor lucruri neînțelese. Tu mizezi pe limpezime și bine faci.
=  tranche de vie	florin caragiu [13.Dec.06 22:59]
Tamara: Mulțumesc de vizită, într-adevăr am mizat pe un anume realism pe care eu îl numesc "iconic", așadar nu în sensul ideii de "tranche de vie" - "segmente de realitate", cum bine observă Sabato. Căci, spune el, "realitatea unde trăiesc ființele umane ... e infinită, are rădăcini care merg în toate direcțiile, suferă reflexul tuturor luminilor și al efectelor celor mai îndepărtate cauze: orice tăietură falsifică în mod automat". Astfel, continuă Ernesto Sabato, "paradoxul creației romanești constă în faptul că scriitorul trebuie să ofere într-o operă care e obligatoriu finită, o realitate care, fatalmente, este infinită. Pentru a izbuti, el nu poate recurge la tăieturi, ci la recreare; și trebuie să procedeze asemenea falselor perspective de care se folosesc scenografii, care sînt false tocmai ca să dea senzația de adevăr" (Eseuri, Ed. Rao, 2005).