| = poate mai frig | Valeriu Dandes Ganea [11.Dec.06 21:08] |
| cinat de taină cină cea de taină într-o realitate pe care cotidianul nostru stress ne face să o sărim poate mai frig ca afară este tocmai felia de suflet egoistă și întunecată a acestei realități gestica lui/a ta decorul și gogoneaua căreia îi adaog un pahar cu vin real mă ține încă un moment cu ecoul poemului în minte să trăiești Vasile (de ce oare mă bântuie gândul că tot ești și într-un personaj și în altul deși nu s-ar vede în text?!) valu trece stima rămâne | |
| = Valeriu | Vasile Munteanu [11.Dec.06 21:17] |
| ai, de bună seamă, dreptate; toți suntem la fel; restul este diferență și accident... cu reciprocitate, | |
| = co-rect | Valeriu Dandes Ganea [11.Dec.06 21:40] |
| adaug și vedea ca pentru românește... ieri a murit un closhard(barbone) pe via appia și citirea de aici mă face să-i duc poemul pe banca lui ultimă și să plec... | |
| + gogoneaua | florin caragiu [12.Dec.06 07:57] |
| Îmi pare o poezie foarte reușită, o developare a unei stări prin lentila frigului și a lunii plutind ca o gogonea între borcane. Excelent ai făcut stop-cadrele, surprinzând pe amărâtul acela în duritatea lui subversionată de gestul neobișnuit și rar al ospeției sau omeniei, deși atât de firesc pentru om. Paralelismele au rolul de a focaliza starea poetică, și de a facilita glisarea ei spre o viziune finală. Luna ca simbol al condiției umane, luminate de divin și luminătoare prin participare. Sau un semn al cinei în care hrana e însăși fărâma de omenie în noaptea și răceala exacerbării unei preocupări doar pentru sine. Strofa a doua e o fină surprindere psihologică, un contrapunct bine realizat, o suprapunere a imaginii cărților în care se oglindește imaginea autorului prins astfel în text, și lupta cu pornirea de a fura excelent pusă sub reflector, filmată în oglinda frământării mâinilor. În stabilirea contrastelor și nuanțelor, poetul combină în mod fericit paralelismul cu antagonismul. Condiția gazdei e în contrast, în discrepanță cu cea a ospețitului. E o tectonică în plăci aici, între cele două condiții, una constructivă, plecând de la o temelie atât în ceea ce privește mijloacele de trai cât și culturală, și alta deconstructivă, plecând de la realitatea dură a luptei pentru supraviețuire și a umilinței ce se scrijelește în carne. Aceasta este bine reflectată în diferența între întrebările blânde și și răspunsurile dure. Tensiunile acumulate se concentrează în acea înmărmurire de pe balcon, imagine a unei replieri spre periferie, a unui reflex spre fugă al cerșetorului. Cina tainică a comunicării dincolo de cuvinte, peste falia existențială, are loc pe balcon, într-un spațiu de graniță, atât al imaginarului făcut punte între cele două condiții, cât și dincolo de ele, în perspectivă cosmică și eshatologică. Finalul e unul de mare frumusețe. Limba clochardului se dezleagă cu un zâmbet, scuturând prin metaforă angoasa, poetizând cu însăși resorturile foamei, el poate păși de acum spre masă. | |
| + . | emilian valeriu pal [12.Dec.06 08:43] |
| Si steluta cazatoare a lui Florin. | |
| = încă ceva | florin caragiu [12.Dec.06 09:34] |
| mai e de remarcat imaginea de excepție a lunii pline din borcanele goale, tehnică de combinare dinamică vid-plin, în care contrastul trece sugestiv în complementaritate, un principiu de reținut. | |
| = Florin, Emil | Vasile Munteanu [12.Dec.06 11:26] |
| Florin: aș minți dacă nu aș recunoaște că rar am avut parte de o analiză atât de amănunțită și pertinentă totodată, care, în ciuda faptului că se rezumă la planul ideatic (genul de comentariu pe care și eu îl agreez și practic - cel puțin, încerc), nu subordonează autorul fanteziei comentatorului; mulțumesc și mă simt onorat. Emil: sau ipostaza sartreiană a magului "recuperator" :); mulțumesc și ție. | |