| = Mă mir că acest text n-a fost recomandat! | Ioana Geacăr [11.Dec.06 09:56] |
| Frumoasă metaforă și binecuvântată a liniștii pogorâtoare de duh! Alternanță între micro și macrocosmos și imagini dumnezeiești! Sunt o cititoare răsfățată și mă las prinsă în năvodul cu "lumină dantelată", și mă cufund în ocean să văd desfășurarea rapidă a evoluției speciilor: "în timp ce în marea împărăție a peștilor aceștia/ îngrijesc oul de liniște și devin păsări". Totul se purifică, devine imaterial, sufletul captează starea de duh, beatitudinea, suprema sa libertate. Să-ți dea Dumnezeu sănătate și inspirație! | |
| = right | felix nicolau [11.Dec.06 10:40] |
| are dreptate ioana | |
| = Când ploile și vântul sunt încuiate | Magdalena Dale [11.Dec.06 14:08] |
| Atunci când ochiul se îmbată de albastru cred că visele noastre se transformă în fluturi și strânși într-un cocon de liniște și lumină ne simțim mai aproape de Dumnezeu. Remarc în mod deosebit: năvodul doldora de lumină dantelată Te citesc cu plăcere pentru atmosfera pe care o degajă poemele tale. Felicitări pentru realizare! | |
| = da | Adela Setti [11.Dec.06 15:15] |
| minunat acordat textul - imaginii cuvintele - atmosferei ideea - memoriei. Adela P.S. urmăresc vizualele tale, îmi place mult atât ochiul fotografului, cât și rostirea poetului. Felicitări. | |
| = răspunsuri | Elena Overhamm [11.Dec.06 15:32] |
| Mulțumesc pentru bucuria de a vă ști aproape, pentru empatia și rezonanța la frumos și, nu în ultimul rând, încrederea voastră onorantă! Vă doresc toate cele bune, porte-bonheur | |
| = Parere | Andu Moldovean [11.Dec.06 17:37] |
| Frumos poem dar nu am vazut legatura cu fotografia. Ma rog... Pe mine cuvintele ma duc mai aproape de mare si de sufletul de pescar (care traieste intr-o coliba de paie)decat de casele alea care sunt construite probabil din prefabricate dupa toate normele (M)UE, inclusiv celebrele piscine luxoase asezate langa mare ca sa poti sa sorbi un cocktail pe o pardoseala de ciment cu ochii atintiti in larg (asa fac toti "civilizatii" pe care i-am intalnit pe malurile Mediteranei) si dup-aia sa povestesti la birou la o cafea (tot UE si astea) ca ai fost la mare. Andu. | |
| = vreme de ancorat | Tamara Zub [11.Dec.06 18:10] |
| Mi-a plăcut foarte mult "E vreme de ancorat de stat la masa născătorilor de case", m-a uimit transformarea peștilor în păsări. Sigur, "oul de liniște" e o metaforă fulminantă. | |
| = în istoria unui text | Elena Overhamm [11.Dec.06 19:01] |
| Dacă aș spune că știam că vei apărea, m-ai crede?! Așadar, dragă Andu, ceva tot ți-a plăcut, poemul. Păi, tocmai acest poem eu l-am văzut zburând atunci, acolo, deasupra liniștii paradisiace dintre cer și ape. Oamenii din insulă sunt extraordinar de prietenoși, și nu-i niciun merit să te fi născut acolo, cu o cultură civică și apartenență la aceste meleaguri deosebite. Mă amuzi cu pardoselile de ciment... casele sunt niște bijuterii în stil colonial. Trebuie să fii orb să nu vezi, să pipăi lucrurile în profunzime, în general vorbind, desigur. Și un amănunt picant, dacă vrei: ceea ce pentru mulți este o extravaganță, ca mâncatul langustei, pentru ei este normalul absolut- doar are împărăția peștilor din belșug, slavă Domnului! Iar tot acolo am văzut credință, apropierea de Dumnezeu este prietenie și armonie. Există autobuze care-i transportă pe enoriași la slujbă, am fost la una: poezie și cântec, renaștere și speranță - gospel. Superb! Vezi că l-am întâlnit pe El în atâtea și atâtea lucruri, că am simțit bucuria acelor oameni, și pentru asta am scris textul de mai sus? De ce crezi că doar în abstinență și, prin extensie, doar în colibe se poate naște trăirea? Crezi că sufletul alege locul sau alege omul pe care-l locuiește? Dar, de gustibus... poate de aceea plec eu așa departe, unde lumea stă încă frumos în picioare. Încă ceva: eu nu merg la birou, biroul meu e acasă, iar casa mea este peste tot. Mulțumesc pentru citire, te salut și pace, porte-bonheur | |
| = mulțumesc | Elena Overhamm [11.Dec.06 19:09] |
| Tamara, mă onorezi din nou prin prezența ta! Mulțumesc, ce poate fi mai plăcut decât să știi că și altcineva a văzut nevăzutul? Avem destule de scris, e vreme multă înainte... Cu reală considerație, porte-bonheur | |
| = O nedumerire | Pandele Maricica [11.Dec.06 19:21] |
| Nu inteleg sintagmele: "lumina dantelata", "oul de liniste", "nascatorilor de case", "de oblojit truda". Cel putin, la primele trei asocierile imi sunt neclare. | |
| = Sunt de parerea lui Andu | carmen mihaela visalon [11.Dec.06 19:30] |
| Poemul este potrivit pentru albumul de familie. De la un text recomandat, eu imi doresc mai mult decat o poveste supusa cu cuvinte bine potrivite. | |
| = răspunsuri | Elena Overhamm [11.Dec.06 20:09] |
| Maricica, mulțumesc de popas! Draga mea, dacă m-aș apuca acum să explic toate metaforele acestui text... ce-ar mai rămâne pentru ochiul și inima celorlalți? Sunt sigură că vei găsi singură răspunsul, imaginează-ți liniștea și vezi-i culcușul... sunt multe de spus, iar eu chiar n-am timp. Toate cele bune! Carmen, ar trebui să fiu bucuroasă că deschizi și ușa mea, nu? Eu îți mulțumesc pentru asta și-ți răspund doar atât: nu mă interesează niciun fel de stele, nici măcar recomandările. Eu mă bucur de bucuria altora, înțelegi? Așa că, lasă-mă să trec în discreția mea pe aleea aceasta a poeziei, destul de largă pentru fiecare. În rest, fiecare cu poveștile noastre... nu-i putem mulțumi pe toți. Numai bine! | |
| = Coincidență | Nicolae Diaconescu [11.Dec.06 22:19] |
| M-a atras titlul. Am și eu un text cu Oul Profetic scris într-o tentă ironică și nu are legătură cu oaza de liniște pe care o sugerează poezia ta. | |
| = răspuns | Elena Overhamm [12.Dec.06 10:33] |
| Nicolae, mulțumesc de semn! Cât despre coincidențe și alte lucruri bizare- tu scrie, așterne pe hârtie poveștile ce-ți locuiesc mintea și sufletul. Numai bine! | |
| = ou de liniște | Alice Diana Boboc [13.Dec.06 10:44] |
| Liniște simt citind poezia ta de parcă m-aș afla în oul tău de invidiat, in pumnul de copil in care regăsești toată feeria copilăriei. Atăt de multe imagini in doar câteva cuvinte! Felicitări, Elena! Cu drag, Alice | |
| = . | Aleksandar Stoicovici [14.Dec.06 23:21] |
| poemul e bun, dar nu vad legatura cu poza "lumina dantelata" si "nascatorilor de case" suna pretentios. ..si da, lumea incape intr-un pumn de copil :) | |
| = alb-ushor | Elena Chelaru [15.Dec.06 21:51] |
| Dumnezeu-pescar, oul linistii imbalsamat in Mediterana, imparatia pestilor si oamenii esuati in cochiliile lor colorate, minunat ai descris Pacea. | |
| = răspuns | Elena Overhamm [16.Dec.06 12:08] |
| Alice, Aleks, Elena- vă mulțumesc frumos pentru opinii și vă doresc să fiți mereu scăldați în albastru! | |
| = cat trebuie | Mihai Robea [16.Dec.06 17:04] |
| poezie placuta. din toate cat trebuie. casele sunt cum trebuie, oamenii sunt cum trebuie, marea e unde trebuie, dumnezeu e cat trebuie. A inceput sa se bronzeze si El. | |
| = răspuns | Elena Overhamm [19.Dec.06 12:43] |
| Mulțumesc, Mihai, pentru atenție și gândurile tale! Îți doresc senin și pace în suflet, omule bun! | |
| = dincolo de Ion Barbu | Petruț Pârvescu [17.Jun.07 14:40] |
| Elena, pare din ce în ce mai banal acest... felicitări! dar îl meriți din plin. superb vers: "îngrijesc oul de liniște și devin păsări" cu prietenie, p.parvescu | |