| = Parere | carmen mihaela visalon [08.Dec.06 13:24] |
| Deocamdata spun doar atat: nu am citit decat prima parte si am decis: omul asta chiar nu bate cimpii. El scrie ca un adolescent-revoltat, pentru ca cel insemnat cu semnul atlantului nu se incurca cu cercurile devenirii biologice. | |
| = Povestea povestii | Ghinea Nouras Cristian [11.Dec.06 09:02] |
| Multumesc de... semn. Povestea are urmatoarea poveste. Pe la mijlocul anilor 90, filmam la o manastire. Aveam un text bun si am stat pe indelete, cu trepiedul, am ales unghiurile - in fine, am lucrat ca la carte. Am plecat spre oras cu masina, luandu-l si pe staret cu noi (avea o carte la tipar). Am oprit in fata unei cladiri impozante si am vazut ca se schimba la fata. L-am intrebat daca nu-i este rau, pentru ca era post, noi mancasem niste sarmale de post la manastire, dar el nu s-a atuins de mancare. Dupa momentul respectiv, ne-a spus, aratand spre casa: mai, da mare necaz e in casa asta! Ulterior am aflat (nu stiam) ca respectiva cladire a avut o istorie ciudata, pierduta la carti in perioada interbelica, un proprietar spanzurat, nationalizata, transformata in sediu al secu, etc. La fel si cu moara asta pe care am descris-o, sub semnul destinului. Daca n-ar fi o utopie, ar fi o poveste reala. | |
| = marcant | mircea lacatus [11.Dec.06 09:46] |
| superba proza am sentimentul ca stau in fatza unui mare romancier e atat de reala poveste aceasta incat nu s.ar fi putut intampla intr-un spatziu utopic subiect de film bun care are nevoie de un regizor greu felicitari | |
| = Povestea, pana la capat | Ghinea Nouras Cristian [11.Dec.06 11:51] |
| Daca n-ar fi reala, ar fi utopie. Mircea, m-ai "deconspirat". N-am spus chiar toata povestea povestii. Casa construita pe locul morii exista, la fel si istoria morii e reala (aveam toate datele, dar n-am vrut sa fac documentar). Personajele sunt de la mine, "filmul" a fost distorsoionat voit, lasand acel "blur" cititorului. | |
| = Pana revin cu o amarata de stea galbena ma intreb | carmen mihaela visalon [12.Dec.06 13:32] |
| De ce oare, editorii, cand au in fata un text bun, scris cu maiestrie si prospetime, care depaseste bariera insirarii mestesugite de cuvinte, nu-l recomanda. | |
| = Ziua Cartitei | Ghinea Nouras Cristian [13.Dec.06 07:44] |
| Nu stiu, nu sunt in locul lor, insa ii respect sincer. Stii de ce? Mihaela, nici nu-ti dai seama cat suntem de fericiti! Aceasta conversatie este inregistrata in 2 noiembrie 2005 (mi-am consultat agenda, am revazut ziua aceea si ce am facut atunci, pas cu pas). Nu numai ca am intinerit dar, ca si in Ziua Cartitei, am retrait o zi! | |