| = lirismul punctelor de suspensie | Tamara Zub [06.Dec.06 17:16] |
| Poem livresc, nostalgii elisabetane, hamletiene, procedee cinematografice în literatura dumitale teatralizată. Mai citesc. | |
| = goana după sine | olga stefan [06.Dec.06 17:44] |
| îmi place pt. discursul asumat, care nu alunecă în derizoriu, pt, versurile tăiate scurt, puternice, potrivite mesajului, teatrul din lume și lumea din teatru este o temă recurentă, clasică, dar puțin abordată în ultimul timp (poate tocmai din acest motiv), simt o regenerare a acestui motiv în textul de față, care deschide o falie între ficțiunea la care ne raportăm, pe care încercăm s-o aplicăm, prin mimetism, propriei realități, și realitatea simplă, cu vidul și ființele ei depersonalizate, alienate, fără alt chip decât cel construit după tiparul măștilor necesare- … "Toți sângerau luminos /dar nu mă cunoșteau …" | |
| = raportul si limbajul | medeea iancu [06.Dec.06 17:51] |
| interesant. Acum doi ani, o prietena mi-a arat niste poeme semnate uba, nu mai stiu cum se numea volumul si, cum ceea ce mi-e drag, vreau sa-l am aproape, am copiat poemul. pe acest text, regasesc o alta punere in lume si o identificare prin primsa unor unghiuri spuse. | |
| = bine te-am regasit Traian | Anni- Lorei Mainka [06.Dec.06 17:55] |
| poti fugi, dar nu mai ai unde , dupa ce ai dat rotoculul lumii...m-am bucurat sa te regasesc si sa citesc asa cum faceam acum 28 de ani...uimitor, precum vezi, nu mai ai unde fugi, exact cum ai spus-o alb pe negru in virtual...te voi reciti si poate ne vom regasi in poezie pentru a scrie si mai bine,,hanne | |
| = goe | Ramona Ungureanu [07.Dec.06 01:38] |
| hmmm. interesanta poezie. eu numai in vis nu pot fugi. doamne ce cosmar! :D faine ultimile doua versuri. | |
| = Tamara, Olga, Medeea, Hanne, Ramona | Traian Calin Uba [10.Dec.18 14:27] |
| Tamara, Olga, bucuros de oaspeți!. Eu unul nu am avut însă în vedere tema lumii ca teatru (acesta e doar pre-textul), ci imposibilitatea evadării(livresti). În contextul poeziei, « lumea ca teatru » se dovedește o soluție falimentară, impracticabilă- după cum avertizează titlul și finalul. Medeea, a copia o poezie este cel mai frumos omagiu adus poeziei, înseamnă a face dragoste cu acel poem ; una e sa dezbraci cu privirea( în timpul lecturii) textul poemului, alta e sa-i mangâi, pe îndelete, trupul de cuvinte în timp ce-l rescrii…În ceea ce priveste textul de față, e adevărat că trec în revistă « unghiurile spuse », dar nu o fac decât pentru a conchide că nici unul dintre ele nu mă ajută să evadez. Aceasta este ideea poeziei, ghidonată din titlu și din final. Hanne, ce surpriză! Cu această ocazie, mi-am băgat nasul în câteva din poeziile tale; m-am simțit bine, confortabil, la largul meu…Ți-ai schimbat stilul- mai dramatic, direct, scuturat de podoabe… Am avut sentimentul că citesc poezie germană sau austriacă modernă – topos în care mi-am petrecut adolescența… Îmi pare bine de întâlnire. Sper să mai conversăm. Ramona, e un coșmar cu sângerări luminoase, așa cum ai intuit. Vă mulțumesc pentru comentarii, mai treceți… | |
| = final de adolescenta? | Anni- Lorei Mainka [07.Dec.06 16:32] |
| vai traian, cum adica, ti-ai petrecut adolescenta? Ti-o mai petreci, parerea mea, cum altfel te-ai putea preocupa de FUGA la figurat....si de altfel ma bucur f.f.f. tare ca te-am recitit, eu uitind demult unde si oare ? daca mi-am petrecut adolescenta. dar regasindu-te mi-am amintit ca ceva, ceva a fost...pe curind - sper sa iti mai gasesc volumele in raft delibrarie cind revin. | |
| = Hanne, | Traian Calin Uba [08.Dec.06 12:15] |
| Adolescența mea s-a terminat. Când am îngropat-o, am răsuflat ușurat.Nu-i duc dorul.Pășesc în toamnă, lăsând în urmă anotimpul secrețiilor. Nu-mi scârm bubițele (dulci), pentru că poezia abia acum începe. Nu am nevoie de “ingrediente” pentru a-mi deregla simțurile în sens rimbaldian. Poezia lui Rimbaud e o secretie (adolescentină) care se hrănea din alcool, drog, (homo)sexualitate… Când secreția a secat, Rimbaud și-a dat seama că nu (mai) are ce spune. | |
| = Hanne, | Traian Calin Uba [08.Dec.06 12:16] |
| Adolescența mea s-a terminat. Când am îngropat-o, am răsuflat ușurat.Nu-i duc dorul.Pășesc în toamnă, lăsând în urmă anotimpul secrețiilor. Nu-mi scârm bubițele (dulci), pentru că poezia abia acum începe. Nu am nevoie de “ingrediente” pentru a-mi deregla simțurile în sens rimbaldian. Poezia lui Rimbaud e o secretie (adolescentină) care se hrănea din alcool, drog, (homo)sexualitate… Când secreția a secat, Rimbaud și-a dat seama că nu (mai) are ce spune. | |
| = teoretic suna logic | Anni- Lorei Mainka [11.Dec.06 18:11] |
| ai dreptate, teoretic. practica la multi, nu numai la francezii pierduti , i-a depasit. Bucura-te ca ai mai multa putere si cred totusi ca multe poezii "vin" spre noi si fara secretiile de care vorbeai....si totusi prefer un Hemingway baut decit un ne-secretos literat arid....bine, eu am ramas inca doar un cititor si destul de rar am curajul - pe termen scurt - sa public putin. viata , copii si alte calatorii, m-au dus spre alte maluri...tot un fel de creatie secretoasa si cu hauri care ar umple istorii , dar nu literare, bafta traian | |
| = travelling cameral | Mina Loa [13.Dec.06 16:25] |
| Halucinant cercul pe care se invarte poemul, te absoarbe sa-i treci pragul. | |