| = adela, da | cornel stefan ghica [04.Dec.06 15:34] |
| o poezie reprezentativa. mi-o placut imaginea asta care urmeaza timpului in istorie (forme ale miscarii descrise cu talent). sunt versuri pe care le poti "auzi"; un sentiment ciudat, intr-o lume "de urmat"... fain cu stima, blueboy | |
| = Cornel | Adela Setti [04.Dec.06 15:38] |
| mulțumesc de semn și de auz :) Mă bucur să te știu prin pagina mea. Adela | |
| = fain | olga stefan [04.Dec.06 16:31] |
| da, e un text pe care l-aș putea califica drept "fain", pentru că te detașezi de ideea că scrii ceva, nu încerci să dai totul (cum mi se pare că faci în alte texte), ci îți permiți să te miști în ritmul tău. (nu știu ce am verbele de mișcare azi, promit să mă refer la cele sentiendsi și dicendi mâine, e mai potrivit cred). | |
| = Olga | Adela Setti [04.Dec.06 16:37] |
| mă bucur că ți-a plăcut :) [și eu care credeam că tocmai aici am "dat" cam mult :))] Adela | |
| = adela, | ioan peia [04.Dec.06 19:11] |
| poate "sperăm (la) o moarte bună"? ar fi mai corect, zic eu. în rest, recunosc că nu prea știu ce e cu semnul ăla! și ar trebui să știu, cred. simbolistica egipteană, legată de ochiul lui horus, precum și de alăturarea ideii de timp care se consumă, recunosc că m-a depășit. fiind cam rigid, textul mă trimite în zone cam obscure și nu reușesc a detecta vâna de poetic, decât abia în final. la un moment dat m-am întrebat de ce subtitlul nu ar fi fost: horus vs. set(t)h(i)? dar e interesant experimentul. ideea de fugă temporală din afară înlăuntru, și invers, precum și finișul de statuete îngropate în picioare - obicei egiptean, parcă - îmi evocă o nebuloasă cu un comportament spațial identic. a mai rămas, ca perspectivă, doar explozia finală. când cronos va regenera universul. | |
| = re: Ioan Peia | Adela Setti [05.Dec.06 09:59] |
| În primul rând, mă bucur că ați revenit în pagina mea și că ați găsit textul demn de o încercare de aprofundare. "Joaca" mea [care justifică oarecum alegerea subtitlului] pune în balanță timpul și libertatea [de unde cronos versus horus, nu set(t)h(i)]. Nu este un text în care să mă "cânt" pe mine, chiar dacă vine, ca și celelalte, din istoria personală, situându-ne [pe mine și M] ca punct zero între cei ce ne precedă ["gazații spânzurații înecații"] și cei ce ne vor urma - în felul acesta textul fiind un "semn" pentru primii și ultimii [in memoriam, dacă vreți]. Fuga temporală, "mișcarea", care se realizează ca dinamică ludică, este expresia libertății (noastre) de a spune și a ne spune, adică de a ne conștientiza ca existenți. Legătura cu spațiile culturale se justifică prin credința că, dincolo de orice formă de expresie, oricât de "diferită", a unei culturi/civilizații, stă una și aceeași realitate, fapt care ne permite să ne "plimbăm" nestingherit de la una la alta, prin una sau alta. Esențială e așteptarea acelui moment, în care "timpul sparge celule" și se produce revenirea la esență. Morții noștri așteaptă în poziție de drepți [pentru că sunt nerăbdători și s-au pregătit îndelung, poate]. Noi, conștienți fiind, ne permitem să "dormim" această așteptare. Moartea "bună" este pentru că știm că, deși vom înceta aparent [fizic, temporal], prin conștiință vom rămâne. Aceasta e libertatea care ne permite să ignorăm/tolerăm/sperăm că fenomenul în sine nu ne va distruge. Acestea sunt, într-o oarecare măsură, sensurile pe care le-am imprimat [sau am încercat, cel puțin să le imprim textului]. Faptul că l-ați citit atent [și l-ați descifrat în mare parte] nu poate decât să mă bucure. Cu mulțumiri, Adela. | |
| = perola/gata | vlad gatman [05.Dec.06 10:16] |
| hai ca nu mai am ce comenta ca Adela deja ne-a spus parola textului! nu voi spune decat bun si limpede ... te salut | |
| = Vlad | Adela Setti [05.Dec.06 11:00] |
| Nu am spus TOT :) Salutare și ție. Adela | |