| = matrixul de toate zilele | Traian Rotărescu [03.Dec.06 14:47] |
| Cory, crede-ma, de data asta o fost o trufanda lectura textului tau cizelat si ascutit ca solzii unui pangolin. Dai masura preponderentei naturii tale lucide in acest "diagnostic". Una peste alta meriti o stea de la cei care ar trebui sa vegheze ca poezii de calibrul acesteia sa nu treaca nebagate in seama. "dormi tu in locul meu" un fel de a spune ca somnul tehnologiei naste..scaipi..uuh, we would't want that, don't we? :) | |
| = children watching television | corina dragomir [03.Dec.06 18:19] |
| mersi, traian. uitati-va aici. un filmulet incredibil al lui godfrey reggio http://www.fabrica.it/cards/cards/card155/evidence_compressed.mov | |
| = ... | olga stefan [03.Dec.06 19:10] |
| aș avea de reproșat câteva lucruri care pot fi ajustate,și asta tocmai pt că textul propune cva f interesant (se poate scrie mult și bine- departe de clișee poetice și emoționale- despre opinion makers și mith makers, dar nu se scrie, și corina face un prim pas în direcția asta). singura problemă că în entuziasmul de a acoperi o temă ca asta într-un singur text, apar câteva "încâlceli" la nivel de limbaj, imagine, probabil că ai încercat să violentezi cititorul inducându-i o stare similară semi-hipnozei căreia i se supune stând cu ochii beliți în ecranul televizorului, urmărind reclame cu poante cretine și buletine de știri care nu-ți oferă decât o informare superficială, o senzație de sățietate pe termen scurt, ca the junk food. deci: mi se pare că poți revedea fragmentul: cîntărețele, fotbaliștii, iubitele fotbaliștilor, antrenorii fotbaliștilor s-au întins profetic pe scene din plasmă întotdeauna au ales gazonul potențial cu adevărat verde - în sensul că "profetic" e prolix, folosești un cuvânt din aceeași familie lexicală 3 rânduri mai jos -"gazonul potențial cu adevărat verde" e o formulă care scârțâie pt că acel "gazon verde" aduce a truism apoi, "dragii de ei" e așa, rupt din contextul registrelor pe care le abordezi, e prea vădit ironic, se opune subtilității de fond. fragmentul cu paris hilton e un corp străin în ansamblul textului, sau cel puțin așa mi se pare, sub forma sa actuală, i mean versurile cu care debutează această secvență sunt în mod flagrant superioare următoarelor două:și la acel capăt îți face cu ochiul Paris Hilton care e Paris Hilton ce să mai în rest îmi place, și te-aș sfătui să nu epuizezi subiectul prea curând, pt că vreau să văd evoluția subiectului, pe măsură ce începi să te miști lejer în planul său. | |