| + aproape inger | lavinia micula [02.Dec.06 03:14] |
| nu stiu, poate ca noi suntem ingeri si nu suntem in stare sa ne recunoastem. exista un spatiu aici, intre om si inger. un spatiu minuscul sau enorm, diferentă greu masurabilă. poemul este cald, cu toata infrigurarea lui. pe masură ce ne apropiem de final devine o stare. | |
| = profund | Paul Gorban [02.Dec.06 02:44] |
| sunt profunde aceste doua versuri: "Înainte merge doar mama mea înfrigurând lumina". | |
| + deoarece | dan mihuț [02.Dec.06 03:16] |
| se pierduse. | |
| = Ca să nu rămân dator | mariana fulger [02.Dec.06 18:00] |
| Tavan din cel bun, intră un cui, nu ca în construcțiile astea moderne, să dai cu tunul și tot nu intră, mai degrabă se sfărâmă, adică nu atârnă, atârnă, unde mi-o fi mintea... că despre asta e vorba. Frumos poem, încălzește lumina. O seară fericită. Steluțe n-am, că site-ul meu funcționează pe întuneric de când cu falimentu. | |
| = Singuratatea naste un inger | razvan rachieriu [02.Dec.06 18:43] |
| Când părinții bat la poarta divinității cu sufletul în palme, singurătatea naște un înger pentru a o trăi în doi. Uneori ne este frig de atâta solitudine și prea cald de o iubire stăruitoare care ne invadează intimitatea. | |
| = ingeri | Oana Rovența-Micu [02.Dec.06 18:53] |
| pentru unii (pentru mine, de ex), chiar parintii pot fi in felul lor, ingeri. a merge mai departe, prin frig, prin caldura, oricum cu un sprijin in spate, a fi noi insine si a ramane aceiasi pentru parinti, indiferent de conjuncturi. honore de balzac a spus ceva de genul ''inima unei mame este un abis inauntru caruia mereu se gaseste iertare pentru copilul ei''. ingerul din poezie, cel agatat de tavan poate fi si un alter-ego, fiinta din fiinta. sau nu? | |
| = i-am zis atârnând... | Dragoi Ana-Maria [02.Dec.06 22:29] |
| ...fiecare e atarnat de cineva eu de tine tu de mama ta O seara calduroasa! | |
| = tot mai mulți confrați de cruce literară | florian stoian -silișteanu [03.Dec.06 04:15] |
| tot mai mulți confrați de cruce literară aici. Gestul dumneavoastră mă bucură foarte. Înseamnă ceva mai cu seamă că tot mai des găsesc la masă noi cunoștințe Bunăoară ceva se întâmplă Pentru mine înseamnă că fotografia pe care o duc în expoziție să zicem în capitală este una făcută cu un zenit filmul developat mai apoi Pusă în ramă Lumina, unghiul, strigătul ca un mesaj, celelalte îndemnuri pe care le-am făcut trebuie că sunt făcute ele fără ajutorul mecanismului digital că nu putem deveni glorioși decât prin talentul nostru și nu butonând prelucrând În poezie voie este să apăsăm creasta ochiului modern dar vederea născută să se lase cum prinsă a fost - Lavinia Micula interesantă observația ta și aducătoare de bine îmi este - Paul Gorban înaintea noastră nu ar merge nimeni dacă am începe de la mijloc Vă mulțumesc pentru răbdare și mai ales pentru că cele două versuri vă rămân - Dan Mihuț-steaua ta o primiesc chiar de pierdută se află în regulament deoarece.... - Mariana Fulger............iată câteva puncte pentru a plăti datoria din care împrumut căldura omului care locuiește în tine - Răzvan Rachieru uneori ne este frig - Oana Rovența Micu nu pe mine să mă întrebați vă rog nu sunt încă știutor și mă uit să va pun în capul mesei fiindcă ospeția este ființă...sau...nu - Dragoi Ana Maria mi-ai zis ..............uneori se face târziu | |
| = Ce-ar fi | ioana matei [03.Dec.06 23:32] |
| sa incepi sa cauti LUMINA ce nu se vede usor nici macar cu ochii ingerului pe care tu il vezi, Poetule? (sfat impertinent, ce sper sa-mi fie iertat)nu cauta prea departe... | |
| = ioana lui matei | florian stoian -silișteanu [04.Dec.06 15:47] |
| să caut zici? să caut zic aproape? aproape! | |
| = în șir indian | Vasile Munteanu [04.Dec.06 16:11] |
| îngerul și pomnirea mamei pe final mi-a amintit de versurile: "mă duc eu înainte, că-s mai priceput - să pun șeile pe îngeri" (T.Pâcă) evident, constructul tău este despre altceva, despre cel-rămas, despre doi-ul singurătății, despre ochii privind împreună, dar văzând diferit, despre exteriorul înfrigurat contrazis de miezul cald al împreunării mâinilor; mersul în urmă, este drumul care se continuă; cei morți și-au încheiat socotelile, lunecă sub iarna încremenirii, anotimpul mersului fiind apanajul celor vii, atributul "următorilor"; concluzie: totul tremură! se tremură și se repetă... inspirație! | |
| = erată | Vasile Munteanu [04.Dec.06 16:12] |
| mi-au amintit, mersul în urmă este (fără virgul între Sb și Pr - m-a molipsit site-ul :) ) | |
| = vasile munteanu | florian stoian -silișteanu [04.Dec.06 19:22] |
| vasile frate munteanu a sosi în curând o iarnă cu nște cai în frunte. Eu bătrâne prieten scriu de dragoste pentru femeie și ea știe se teme de drum lung pentru măicuța mea scriu bătrâne tremurând înfrigurând | |
| = înaintemergătoarea | Dana Banu [04.Dec.06 19:35] |
| vin și eu la spartul târgului, după 2 zile de la producerea acestei poezele să îți spun Florianule cum că atâta vreme cât s-or fi aflând femei trăitoare pe lumea aceasta tu te-i afla Poet și asta pentru că ai har această poezie are căldura maternă a iernilor acaselor noastre, părerea mea (măicuța ta a fost binecuvântată cu fiu binecuvântător) | |
| = pentru o vreme pun un singur punct | florian stoian -silișteanu [05.Dec.06 04:04] |
| uneori e bine să mă opresc.din toate.e și absența o stare nu-i așa? | |
| = Prezenta | Dana Surubariu [05.Dec.06 15:36] |
| Absenta se simte cumva?.... mai ales cand mergi, asa, multa vreme si..... mai si ajungi la o raspantie... si... mai si trebuie sa urmezi pe cineva.... Te faci orium simtit..Absenta e prin ridicare de mana... NU ne poti fi absent.. Oricat ai vrea sau incerca.. | |
| = Dana Surubariu uneori trebuie | florian stoian -silișteanu [05.Dec.06 15:41] |
| dana de foarte mult timp nu am mai schimbat cuvinte. Dacă poemul acesta înseamnă ceva pentru tine atunci înseamnă ceva și pentru autor. Uneori depășesc pe interzis multe înțelesuri fără să mai pot avea dreptul să le întorc din drum | |