| = de la eliade incoace | medeea iancu [30.Nov.06 11:40] |
| este un poem despre locuire, despre centru. toate referintele posibile in acest poem pornesc de la ¨sacru & profan¨al lui eliade. importanta casei, tarii ca regasire, identificare, asezare. cantec soptit pentru venire, placut | |
| = medeea, | Dana Banu [30.Nov.06 12:15] |
| interesantă privirea ta asupra textului, mulțumesc desigur, nu uit să îți urez "la mulți ani!" astăzi, Andreea ce ești:) | |
| = către elian venind | Elena Overhamm [30.Nov.06 14:46] |
| Între amărăciune și speranță, căutare și înfrigurare, elian nu este singură. Ea are atâția prieteni care o însoțesc la drum lung. Undeva, lângă ea, există întotdeauna un "acasă" ... Fie ca zilele ce vor veni să-i deschidă alte și alte porți, să-i așeze masa aproape de lumina focului din vatră; iar elian să scrie și să deseneze flori nemuritoare în înghețul trecător al nopților de iarnă! Mulțumesc, Dana Banu, că te regăsesc mereu în linia întâi a poeziei! porte-bonheur | |
| = elena, | Dana Banu [30.Nov.06 15:30] |
| îți mulțumesc pentru lectură și gândurile atât de calde despre poziția mea în prima linie a poeziei, uneori mă gândesc că e vorba despre primul rând de la ieșire, dar acum depinde de optică, desigur:)) | |
| = poem fără de margini | Nuta Craciun [30.Nov.06 17:45] |
| las doar un semn mic, sa stii ca te citesc si apreciez ce scrii; cuvintele tale sunt adevaruri recunoscute cu voce tare, nici tarzii nici intrebatoare, doar orizonturi limpezi la geamul “acasei” tale… e un typo la versul 10? - fășnitoare? anana cu drag | |
| = anana, | Dana Banu [30.Nov.06 22:00] |
| mulțumesc pentru lectură, semn și ochiul ager, am corectat:) | |
| = Odihna lui elian | Călin Sămărghițan [15.Jan.07 14:19] |
| Iat-o, elian se oprește aici o clipă. E iarnă. Așezată, introspectivă, nu se mai grăbește spre țările visate, nu se mai grăbește nici spre casă. . Acum doar gândul ei mai călătorește căci zăpada-"n lumini" parcă e grea, se așterne-apăsat, "desenează". Și chiar dacă privirea ei e din nou înainte, chiar dacă "semnul de întrebare dintre lumi" e acolo, el este însă discret ascuns de "mătăsurile foșnitoare" ale gândului. Drumul "fără de margini" e acum doar "măsurat" din priviri. Poate e momentul ei de odihnă, poate e momentul ei de repaos. Expresiile obișnuite autoarei și totodată gândului lui elian, se clădesc în aceleași construcții familiare, dar în imagini statice acum, căci elian adastă "monoton": "tăcerea ne locuiește", "caldarâmul" e cel care "ne călătorește pasul", vedem doar "gândul venind". E doar gând, e doar tăcere-mprejur, sărbătorile înseși sunt însingurate, nimeni nu așteaptă pe nimeni, portretul din rama ovală în sepia e tot ce rămâne. E sărbătoarea acestor "alte zile" ale lui elian, zile transpuse într-un poem "rece și alb", zile "îmblânzite", măsurând însă un "adânc... fără de margini". Adâncul țărilor lui elian. Priască-ți odihna, elian! | |
| = mulțumesc, Călin... | Dana Banu [15.Jan.07 14:30] |
| de fiecare dată când citesc comentariile pe care le lași la textele mele mă emoționez... | |