| = părere | Liviu Nanu [21.Nov.06 17:15] |
| Primele două versuri mi-au plăcut. adică și celelalte sînt frumoase, dar parcă după primele două rupi discursul, parcă ar fi din alt poem. Aș găsi un sinonim pentru "piedestal", pentru ritm, ceva mai scurt. | |
| = Liviu | Ela Victoria Luca [21.Nov.06 17:21] |
| Mulțam fain. Am încercat și "soclu", dar îmi sună și mai aiurea. E un singur poem. La versul 3 am avut un "fiindcă", la început, la care am renunțat, era prea explicativ. Bun venit semnul tău, mereu iau seamă. Ela | |
| = Liniste impermeabila la vacarm | razvan rachieriu [21.Nov.06 17:34] |
| Inima ta imensă cât o viață trăită intens nu suportă laudele și obediența și este deschisă spațiilor eterate ale poeziei, unde ar dori să locuiască. Preferi să evadezi din universul zbuciumat al firii și să te retragi într-o ‘liniște cu pereți oblici ‘ , impermeabili la vacarmul și tumultul existențial. | |
| = re-Liviu, Răzvan | Ela Victoria Luca [21.Nov.06 17:41] |
| Liviu, am făcut un (mic) artificiu în vers. În așa fel încât să nu înlocuiesc piedestal cu soclu. Și să aibă și ritm. Mulțam. Răzvan, de o liniște impermeabilă, da, de o viață neatinsă de "zgomotul și furia" de dincolo. Mulțam fain pentru buna interpretare. Ela | |
| = dreptul la o liniște | Dana Banu [21.Nov.06 18:21] |
| stil simplu, neîncărcat, acuratețe și dincolo de acestea, forța aurie a unei trăiri autentice | |
| = ela | mircea lacatus [21.Nov.06 18:26] |
| asa este mai mult de cincisprezece minute nu putem indura disperarea altuia necum sa stam la capataiul lui in momentul trecerii e vremea linistii insa ramai treaza cu drag | |
| = Dana, Mircea | Ela Victoria Luca [21.Nov.06 19:07] |
| Dana, uneori simt că fără limpezime și simplitate, nimic nu se poate trăi. Mulțam. Mircea, stăm uneori repetat la căpătâi. Iar dacă e să numărăm minutele cât ducem suferința altuia, oho, nici nu le pot scrie. Mulțam pt semn din piatră vie. Ela | |
| = de | Cosmin Dragomir [22.Nov.06 08:22] |
| evitat: O linște, și trimiteri de ars poetica: "da liniștea mea cu pereți oblici despre care ei spun că e doar o metaforă iar eu nu nu mai respir printre figuri de stil" . este prea livrescă pentru a avea putere. poemul e contruit pe repetiție, bisurile doar păcălesc cititorul, nu sunt susținute așa cum ar trebui. de ce nu încerci ca după repetiție să vii cu o sintagmă, cu un verdict, mult mai șocant. știi marta, Violetei Ion, am vorbit despre el destul de des, acolo Violeta face exact această chestie. prima strofă rămâne cea mai bună, chiar bună. există acolo un background promițător, o sintestezie cu care te confunzi, care este atât de reală încât te poți confunda cu ușurință. acolo cititorul se află în proximitatea textului. | |
| = Cosmin | Ela Victoria Luca [22.Nov.06 09:57] |
| De reținut sugestiile tale. Chiar și includerea a "ceva șocant" după repetiție o rețin, chiar dacă nu a fost nicio intenție de șocare și nici de apropiere de stilul Violetei. Am scris în acest fel și înainte de iulie. Însă îți dau dreptate, e necesar să îmi susțin forța, nu doar să o strecor din când în când. Thanks. Ela | |