| = esența eternă a poeziei | ENJOY [01.Jul.02 23:40] |
| rostul pare mai domol și clipa stă să-mi picure pe gând doar liniștea din ceruri cu inima lumină și sufletul în noi naștem doi într-unul din iubire paradis ACESTE CUVINTE VIN DIN ETER... | |
| = esenta pe naiba | Adlerine [02.Jul.02 04:26] |
| Auzi,inversiunile astea mult prea dese o fac aproape imposibila de 'citit',daramite de savurat.Da stiu,ti-au fost benefice rimei, insa 'fortatul' n-a mers si nu va merge niciodata.Poezia de fata(caci despre ea era vorba),avand o idee banala si puerila,e intr-adevar bunicica,insa greoaie in sensul pur morfologic. Bafta pe viitor. | |
| = Mai bine spunem ceva profund folosind cuvinte simple, decât să facem risipă de m | ENJOY [04.Jul.02 21:21] |
| Se pare că am ignorat... ignoranța. Mă văd nevoită să mă explic – nu de alta, da' măcar ca să repar ce-am sticat... eu și cenzorul respectiv. (Auzi, câtă aroganță și dispreț: "pe naiba"!) De ce esența eternă a poeziei? Poate în mod inconștient, ai fost inspirat de – ziceam eu – ETER, sau ABSOLUT. Prin prima strofă (din cele două "extrase") transpare starea elevată ("ceruri" / Sahastrara* etc.) de meditație, caracterizată prin pace ("domol", "liniștea"), înțelepciune ("rost"), atemporalitate / prezentul și lipsa gândurilor din minte ("clipa stă ~ să-mi picure pe gând ~ doar liniștea din ceruri"). Prin strofa a doua transpare conștientizarea Realității ultime – iluminarea Spiritului, a cărui expresie este Inima ("cu inima lumină") – sau realizarea Sinelui* unic, renașterea de dincolo de dualitate prin unirea spirituală dintre Shiva* și Shakti* ("naștem doi într-unul"). Această stare de "luciditate" este caracterizată prin interiorizarea atenției ("cu sufletul în noi"), iubire divină și beatitudine ("paradis") și poate fi atinsă tot prin meditația descrisă mai sus. Explicații la explicații (pentru cei neavizați): Sine(le) este identitatea noastră reală, divină, dincolo toate atributele, "învelișurile" sau "vehiculele" – trup, minte, suflet (emoții) etc.; Shiva și Shakti reprezintă (conform vechilor scrieri sacre) cele două părți integrante din Întregul absolut, sau Divinitate, care s-a împărțit în două pentru a crea Jocul Vieții, prin iluzia dualității. Esența lor unică este Iubirea, iar "despărțirea" în sursă și receptor (pentru această iubire) este doar aparentă. Prin realizarea Sinelui sau a esenței noastre absolute, iluzia dualității este risipită și conștientizăm realitatea Unică: Eu sunt cel ce este. / Eu sunt iubirea. Aceasta reprezintă Unirea / Yoga și are loc în Sahasrara, centrul "subtil" din creștetul capului ș.a.m.d. Nu știu cât a putut transpare din toată filosofia realității pentru mințile mai... opace, însă în aceasta consta profunzimea (sau esența) acelor Cuvinte / Versuri. Firește, fiecare "pătrunde" atât cât îi permite propria profunzime. Închei cu un citat din sufismul islamic (sufi sunt suflete realizate): Acolo unde există iluzia individualității – este iadul. Acolo unde "eu" nu există – este raiul. [Abu Sa'id in Ibn Munawwar] | |
| = CONCLUZIE | ENJOY [04.Jul.02 21:23] |
| A fost cam lunga concluzia: Mai bine spunem ceva profund folosind cuvinte simple, decât să facem risipă de metafore pentru a spune ceva superficial. | |
| = final si prostie | Adlerine [05.Jul.02 00:04] |
| ENJOY draga,mai ai de muncit la capitolul subtilitate.Explicatiille alea ignorante(si aici folosesc un cuvant care-ti place),nejustificate sau macar 'avizate' chiar nu-si aveau rostul(cu-asa un pseudonim,nici nu ma mai mira).Desi iti inteleg plictisul si ardoarea,fii buna si pe viitor abtine-te.Aici intra si rugamintea de a nu-mi da vreo replica,de dragul Bunei Cuviinte. | |