| = da | ștefan ciobanu [19.Nov.06 22:02] |
| se știe că cel mai bun lucru care poate să îl facă cineva este să ofere cuiva apă.îmi place cum se revine la strofa finală la primele imagini din poezie 'granulele de sare' sunt înlocuite acum de 'celulele moarte' sângele cald nu se îmbolnăvește niciodată numai bine | |
| = un semn | Uln Aron Alex [19.Nov.06 22:13] |
| Dca despicam firul in patru ora anonima este doar o umbra care nu-si inghite continutul... fara rautate ma gandesc cat de anonima poate fi o clipa... pentru multi o noua iubire pentru multi o mare tristete pentru multi intorcerea in sine... astazi nu incerc mai mult las totul pentru ziua anonima de maine... de mine si de altele...Ulnul | |
| = Ștefan, Uln | Ela Victoria Luca [19.Nov.06 23:10] |
| Ștefan, ai făcut bine legătura între fluidele esențiale, ai mers nu atât pe simbol, cât pe necesara existență. Mulțumesc. Uln, anonimul timp în care ne construim, anonimul timp în care ne urlăm muți existența sau cel puțin dreptul de a fi. Cât despre iubire, parcă e "ca sarea-n bucate", nu? Sau suntem prea bătrâni să mai știm? Ela | |
| + solubilă în nuanțe | Vasile Munteanu [20.Nov.06 08:20] |
| sufletul-de-femeie: soluție saturată de cromatica existențială; trăirea se rezumă la simplitate sens-uală ("despletirea părului"), orele dobândesc valența "fișării" propriilor trăiri, clasificate în funcție de asumare și negare ("nu voi scrie"); elementul vital: apa (sub acțiunea căreia părul cade pentru a crește la loc, celulele mor pentru a se naște alte celule; mereu tânără, mereu cu sângele cald, mereu dispusă solventului. cu drag, | |
| = Ted | Ela Victoria Luca [20.Nov.06 09:24] |
| Solventul dat mie are o calitate: purifică. De aceea cromatica existențială își schimbă uneori nuanțele, intensitatea, sensul. Mulțumesc mult, emoția mea să văd semnul tău bun aici. Ela | |
| = anonim | Alex Radu [20.Nov.06 16:29] |
| E o poezie în care impresionează simplitatea eului liric, aflat undeva între ființa și neființa din sine. E un moment de cumpănă în care își contemplă viața și își dă seama de tot. Apa purifică și mistuie, așa cum celelalte elemente primordiale o fac. Iar experiența morții e "singurul amănunt", e "urletul" despre care nu va putea scrie [eul poetic]. Frumoasă poezie! Alex | |
| = Ape-ape | Ioana Geacăr [20.Nov.06 20:50] |
| O elegie simplă și frumoasă a feminității, a conștiinței rostului. Și apa, o, apa îmi place foarte mult, mi-am amintit de apa din poeziile lui C. Abăluță, simplă, dar esențială, element vital din decor, umanizat de-o amprentă sau de o apropiere a ființei. Și un final ludic încântător! Cu drag, | |
| = Alex, Ioana | Ela Victoria Luca [20.Nov.06 23:59] |
| Alex, ai auzit bine cum curg apele prin poeziile sau gândurile mele, atunci când lasă la o parte urletul și aduc versul. Mulțam, matură percepția ta. Ioana, apele vii, în care mă "joc" sau mă las mereu spre reînsuflețire și curățire a "hornului", necesară trecere a lor prin noi, așa cum ne e dat, primordial. Mulțam, femininul discret îți e amprentă. Ela | |