Comentariile membrilor:

=  imaginea Americii	Horia Patrascu [19.Nov.06 22:43]
Pentru fraza asta, interviul merita un premiu:"Și în plus, Dallas este locul în care dau năvală visătorii, adică oamenii de afaceri. Dallasul este unul dintre cele mai dezvoltate orașe din America ce găzduiesc afaceri. Uneori te apucă disperarea să vezi cum aici doar se muncește, se mănâncă și se doarme. De fapt am impresia că ne petrecem tot timpul liber mâncând. Știai că în Dallas există o zonă numită Adison, în care se află cea mai mare concentrație de restaurante din lume? Deci cu ce să ne lăudăm în primul rând? Cu faptul că știm să mâncăm." Visatorii se confunda cu oamenii de afaceri si mancarea este pe primul plan. Misto imagine a Americii. Si reala!
=  Maria!!!	Maria Gold [19.Nov.06 22:59]
Tu Maria iar ai pus bagheta magică să funcționeze și mi-ai făcut o surpriză… Eu aproape uitasem de asta și tu ce-mi faci acum? M-ai tras de limbă și ai pus poze “compromițătoare” cu mine și cu alte două muze de-ale lui Ben? Ce bine că totul curge… Mulțumesc și data viitoare va trebui să mă răzbun cumva și să te aduc la fața locului! Horia! Ai văzut bine ceea ce voiam să spun, dar parțial. Este și ceva pozitiv în afirmația mea. Aici am ceva de adăugat. S-ar putea să avem o idée diferită despre oamenii de afaceri. Eu cred că nu ai cum să pui lucrurile în mișcare dacă nu visezi înainte la ele, dacă nu le vezi în imaginatie. Și aici nu mă refer la visătorii de stele sau cai verzi pe pereți…
=  reveria lui J.R.	Horia Patrascu [20.Nov.06 08:58]
Stimata doamna Gold (Aur?), Visul este doar una din formele imaginatiei. Exista si altele. Ma intreb de ce v-ati oprit la vis pentru a defini proiectul intreprinzator al afaceristilor? Planul de afaceri nu este vis, doamna, chiar daca este plan (anticipeaza o realitate, o imagineaza). Nu vreau sa va tin o prelegere despre vis si visare, ar necesita prea mult efort si prea mult spatiu. Ceea ce vreau sa spun e ca visul este vis datorita GRATUITATII lui, lipsei lui de finalitate practica, evadarii din lista cu socoteli. A visa inseamna exclusiv a te gandi la stele si la cai verzi pe pereti, visatorul este acela care in timp ce viseaza uita ca trebuie sa mai si manance si uneori uita ca trebuie sa mai si traiasca (ceea ce in America se pare ca nu prea se intampla). Asta e, oricat de ridicol vi s-ar parea, visatorul este acel albatros din poezia lui Baudelaire, ala de se impiedica in propriile lui aripi, dar care, atunci cand zboara, ne face sa credem ca cerul a fost creat doar pentru zborul lui. Cu burta pusa la cale, cu stratul adipos asezat pe suflet, chinuit de munca zilnica si avand parte doar de somn recuperator e greu sa te mai gandesti la stele, e greu sa mai visezi. Reactia fireasca ar fi de autocompatimire (eu nu pot face asta, ferice de cei care o pot face). In loc de asta, revendicam si o natura poetica, daca am putea am cumpara si aripi, si visare, si muze. Numai ca toate aste nu se pot cumpara. Ele ies din pretaluirea obisnuita. Bogatul va intra in imparatia poeziei atunci cand camila va intra printre urechile acului. Si nu e vorba doar de bani, ci de capacitatea de a-ti da sufletul contra-cost. Poetul doar si-l pierde. Dar, tot Biblia ne spune, acela care-si pierde sufletul, acela si-l va castiga. Iar la o adica, in fata lui D-zeu sau a unor civilizatii extraterestre, doamna Gold, umanitatea se lauda cu acesti cai verzi pe pereti, nu cu conturile si nici cu sondele de petrol, nici cu teoriile economice. Ganditi-va la ce continea acel disc lansat in spatiu ca un semn concis al existentei omului pe Terra. Regasiti ceva din "visarile" lui J.R. acolo?
=  Un poet dăruiește!!!	Maria Gold [20.Nov.06 16:28]
Trebuie să-ți mulțumesc pentru răspunsul așa detaliat pe care mi l-ai oferit. Să-ți mulțumesc și să-ți spun că noi deși folosim aceleași litere ale alfabetului românesc vorbim touși limbi diferite. Nu banii te fag bogat domnule, aceasta vreau să fie afirmația cu care încep cele de mai jos. Eu cred că ceea te face bogat este puterea de avea impact în alții, de a schimba vieți, de a dărui… DE A DÃRUI! Vezi un vis fără finalitate practică este NIMIC. Îmi dai aici niște concepte cum că visul ar trebui să fie exclusiv a te gândi la cai verzi pe pereți. Este aberant să afirmi așa ceva când nimic nu se mișcă în acest univers fără să fie rezultatul unui vis. Al lui Dumnezu ori al omului. Ai mâncat azi dimineață? Ești îmbrăcat cu haine? Scrii pe o tastatură care folosește un soft? Locuiești într-o casă? Călătorești cu mașina ? Zbori cu avionul? Toate acestea sunt rezultate practice al viselor oamenilor! Vorbești de poezia lui Baudelaire, oare cum ar fi ajuns poezia lui la tine dacă ar fi evadat în reverie fără să-și facă și “lista cu socoteli”, cum atât de ostentativ afirmi? Această afirmație a ta m-a făcut să izbucnesc in râs, datorită naivității ei: “Bogatul va intra in imparatia poeziei atunci cand camila va intra printre urechile acului. Si nu e vorba doar de bani, ci de capacitatea de a-ti da sufletul contra-cost.” Cu ce te ocupi tu, din ce îți câștigi existența? Nu te întreb CÂT CÃȘTIGI pentru că nu acesta este criteriul care te bagă în împărăția poeziei! Nu CÂT câștigi îți așează “un strat adipos pe suflet”, ci CUM câștigi! Ești “chinuit de munca zilnica” când nu-ți place ce faci. Când îți place ce faci nu contează cât dormi!!! Acum cu riscul că or să se supere cei ce citesc aici îti spun că un bărbat adevărat este acela care este stăpân pe destinul său. Este acela care hotărăște dimineața singur ce face în ziua respectivă ! Și nu acela care așteptă pe altul să-i spună ce să facă! Apoi ultima ta afirmație este puerilă de-a dreptul. . “in fata lui D-zeu sau a unor civilizatii extraterestre, doamna Gold, umanitatea se lauda cu acesti cai verzi pe pereti, nu cu conturile si nici cu sondele de petrol, nici cu teoriile economice. Ganditi-va la ce continea acel disc lansat in spatiu ca un semn concis al existentei omului pe Terra. Regasiti ceva din "visarile" lui J.R. acolo?” Domnule, cum poți afirma așa ceva? Dacă umanitatea ar sta să se laude cu cai verzi pe pereți …( poate am stat de vorbă singură totuși …. ) Cât a costat, cine l-a făcut discul ăla și a fost sau nu rezultatul unui vis? Sau discul ăla a fost doar un vis nefinalizat așa cum susții tu că ar trebui să fie… În fine, să auzim numai de bine!
=  unde sunteti?	Felicia Flor Baltag [20.Nov.06 17:43]
Am citit textul de mai sus in urma cu o zi, dar din lipsa de timp nu am apucat sa las nici un semn oricat de mult mi-as fi dorit. Si totusi, azi am revenit si vreau sa va multumesc din toata inima voua - Mariilor - pentru ceea ce ati facut. Intotdeauna mi-am dorit ca cei de peste granita sa afle si lucruri pozitive despre tara noastra, iar ceea ce tu - Maria G. ai facut e un prim pas. E minunat sa stiu ca cei plecati peste ocean nu au uitat de traditiile tarii din care provin, ca din cand in cand se aduna si sarbatoresc.. am vazut pozele bisericii ortodoxe din Dallas si mi-au placut tare mult. Imi imaginez cum unii straini mai pasesc din cand in cand in a sa incapere si in urma celor vazute raman cu ceva frumos in suflet, cu intrebari de genul: oare cum e in Romania, cum sunt oamenii acolo? Sa vorbesti lumii despre locul in care te-ai nascut e un lucru foarte frumos.. Festivalul respectiv a inclus nu numai mancaruri specifice zonelor romanesti, ci si momente in care istoria noastra s-a facut auzita, poezia noastra a respirat.. De multe ori stelele pe acest site sunt daruite pentru anumite texte care nu stralucesc precum ar trebui, si ma refer la calitatea literara, iar unele evenimente, ca acesta spre exemplu, trec nevazute. Inca o data va felicit si imbratisez cu drag.
=  hai la bursa cu grabire!	Horia Patrascu [20.Nov.06 21:14]
Doamna Gold, Ma bucur ca v-am provocat accese de ras, dar nu sunt sigur ca rasul acela era rasul dumneavoastra! Dumneavoastra, nu eu, sunteti cea care a spus ca oamenii pe acolo isi petrec timpul liber mancand si facand afaceri. Mi s-a parut ca amestecati lucrurile si ca nu o faceti cu buna-credinta. Stiti foarte bine ca una e afaceristul, alta e inventatorul, una e ala care viseaza la zborul omului, altceva e cel care tranzactioneaza avioane. Afaceristul (cel la care va refereati in interviu, nu la inventator) viseaza doar la banii lui, doamna Gold, nu la altceva, iar daca dumneavoastra numiti inca asta visare, iar pe acei afaceristi visatori, o prapastie adanca ne desparte! Sunt sigur ca detineti informatii referitoare la nenumaratele cazuri in care inventatorul produce un bun de importanta mondiala, dar moare in saracie, in vreme ce baietii destepti, cu fler, suficient de smecheri, businessmen, profita de pe urma lui, se imbogatesc, si-l asuma si il storc de toate beneficiile pe care le poate aduce. Va recomand un film care mie mi-a placut mult Inside Deep Throat, in care veti vedea cum pana si inovatiile pornografice sunt furate de catre visatorii afaceristi, in vreme ce producatorii si actorii duc o viata de mizerie. Tocmai pentru ca s-au pus pe ei intre paranteze, tocmai pentru ca au visat dincolo de ei, de interesele lor personale, tocmai pentru ca nu i-au interesat banii, castigul si ce vor face a doua zi, tocmai pentru ca au renuntat sa-si mai hotarasca ziua de maine, lasand un rost mult mai mare sa se implineasca prin ei, tocmai de aceea acei oameni, pe care-i numim creatori, inventatori au realizat ce au realizat. Va intreb: cati s-au imbogatit de pe urma picturilor lui van Gogh si cum a trait el? Si cine: afaceristul avid de bani sau pictorul visator la cai verzi pe pereti (expresia va apartine) era mai visator? Nu, doamna Gold, dupa criteriile dumneavoastra van Gogh, Michelangelo, Eminescu nu erau barbati. Barbatul este, in conceptia dumneavoastra, cel "care aduce bani in casa". Ei nici nu puteau fi, cata vreme nici nu aveau o casa. Dar erau mari oameni, doamna, atat de mari si atat de oameni, incat cred ca, daca pamantul mai suporta inca aceasta lume ticalosita, dornica numai de inavutire si de bine marunt, personal, financiar, este datorita lor. Visele gratuite, doamna Gold, nu inseamna vise absurde, irealizabile sau nerealizate. Gratuitatea visului inseamna ca visatorul nu este interesat de profitul pe care i-l aduce respectivul vis si ca e in stare sa piarda, sa sacrifice totul, chiar si pe el insusi pentru a-l vedea. Afaceristul, structural, nu poate asa ceva, sau nu mai stim despre ce vorbim. Lasati poetilor ce e al poetilor, nimicul si nimicurile lor creatoare si dati-le afaceristilor toti banii. Care e mai castigat, numai D-zeu o poate sti! S-auzim de bine!
=  Domnule Horea,	Maria Gold [20.Nov.06 22:36]
Noi avem în fața noastră un pahar de apă pe jumătate. Diferența dintre noi doi este că eu văd paharul plin pe jumătate iar domnia ta îl vezi gol pe jumătate. “Dumneavoastra, nu eu, sunteti cea care a spus ca oamenii pe acolo isi petrec timpul liber mancand si facand afaceri”. Da, am spus asta dar nu am subliniat ceva important, aici pentru că nu asta era intenția mea, doar vorbeam de festival și am zis ceva ce mă roade zilnic. Că viața devine din ce în ce mai stearpă în jurul meu din cauza asta, că oamenii nu mai știu să se bucure. Niciodată în istoria omenirii nu am avut atâția sclavi cum avem în aceste zile, Domnule Horia Pătrașcu! Niciodată! Peste tot în lume sclavia este la cote alarmante. Știi că oamenii (și nu vorbesc numai de America) nu mai știu să trăiască și să se bucure? Și știi ce este îngrozitor? Că oamenii aleg să fie sclavi! Uite, de mici copiilor le îmbolnăvim creierul și ei cresc și se fac copii mari bolnavi, răsună străzile de lume bolnavă, nu te doare când trece pe lângă tine, domnule Pătrașcu? Și dacă te doare ce faci ca să schimbi ceva? Nu te doare că, dacă intrebi un copil ce vrea să fie când crește, nu-ți răspunde :” Vreau să fiu om liber”? Dacă îl întrebi pe băiatul meu cel mare, asta îți va răspunde. “Afaceristul (cel la care va refereati in interviu, nu la inventator) viseaza doar la banii lui, doamna Gold, nu la altceva, iar daca dumneavoastra numiti inca asta visare, iar pe acei afaceristi visatori, o prapastie adanca ne desparte!” Desigur că ne desparte, domnule. Câți afaceriști cunoașteți dumneavoastră care visează doar la banii lui? Uite, eu cunosc câțiva. Mătușa soțului meu a donat un million de dolari la o universitate din Dallas pentru cercetări despre cancer. Am fost acolo, când au înmânat cecul, pentru că au invitat toate rudele și a fost ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. Știi că sunt niște oameni extraordinari, ea și soțul ei medic, care apropos, el lucrează acum de plăcere ca medic, nu pentru bani!!! Câți dintre noi facem asta, ori putem face asta? s-au îmbogățit cumpărând terenuri și vânzâdu-le peste 20 de ani. Ea spune că Dumnezeu i-a dat și nu poate păstra doar pentru ea. Donează foarte mulți bani în fiecare an, ea este și pictoriță, scrie poezii (!!!) da, este o mare visătoare, am pe masa mea o carte de-a ei de poezie. Un alt multimilionar pe care îl cunosc personal și am fost în casa lui, a donat zece milioane de dolari Universității Duke . Anul trecut s-a îmbolnăvit de inimă și a fost operat acolo. A donat încă un million când l-au dus în sala de operație. Când s-a trezit, a spus : Bravo vouă că m-ați ținut in viață ca să vă mai pot da și restul de 9 milioane. Eu nu vorbesc în general, domnule Pătrașcu! Nu compar lumea afacerilor cu JR! Asta e doar un mit. Și noi nu trăim din mituri! “Nu, doamna Gold, dupa criteriile dumneavoastra van Gogh, Michelangelo, Eminescu nu erau barbati. Barbatul este, in conceptia dumneavoastra, cel "care aduce bani in casa". NU am afirmat eu așa ceva. Am afirmat că bărbatul care este stăpânul său, este om liber! Și noi alegem să fim liberi! Poți să fii un om liber cu bani sau fără bani. Dar dacă ar fi să ne gândim strict la bani, ți-aș spune că am văzut că este mai ușor să fii liber când nu te mai gândești la ce pui pe masă copiilor mâine! E mai ușor să dai lumii mai mult, când ai tu! Știi că s-ar putea să treci zilnic pe lângă un viitor Michelangelo care poate este chiar vecinul tău, care moare de foame, da, dar tu de unde să-i dai dacă nu ai? Te uiți la el, sfidător, nu? Cum are tupeul să vrea bani de la tine? Să moară de foame, după teoria dumneavoastră! “Ei nici nu puteau fi, cata vreme nici nu aveau o casa. Dar erau mari oameni, doamna, atat de mari si atat de oameni, incat cred ca, daca pamantul mai suporta inca aceasta lume ticalosita, dornica numai de inavutire si de bine marunt, personal, financiar, este datorita lor.” Nu știu câți ani aveți Domnule Horia! Însă un lucru mi-este clar! Nu v-aș lăsa să vă apropiați de copiii mei ca să le spuneți așa ceva, adică să puneți în creierul lor așa fel de otravă! “Lasati poetilor ce e al poetilor, nimicul si nimicurile lor creatoare si dati-le afaceristilor toti banii. Care e mai castigat, numai D-zeu o poate sti! S-auzim de bine!” NU, domnule Horia! Nu o să las poeților ce este al poeților și nu mă ocup cu împărțitul banilor la afaceriști. Am venit pe acest site pentru că am văzut aici atâția oamneni de valoare cu care pot intra în dialog și de la care pot învăța. Nu trăim într-o lume izolată! Sau cel puțin eu nu aleg să trăiesc. DE aceea cât timp voi avea un pic mai mult, voi ajuta mulți oameni să-și publice cărțile. Nimic nu mă bucură mai mult decât să văd cum visul imposibil al cuiva devine realitate și eu am avut o mică contribuție. Nimic nu mă bucură mai mult decât să văd acea sclipire din ochii lor!!!
=  hi-5!	Hanna Segal [22.Nov.06 03:07]
Mariilor, mi-a facut multa placere sa citesc cronica-interviu si sa trec in revista pozele ("Hora a inceput sa se incinga" e o imagine superba, unde expunerea prelungita creaza un efect f. interesant). De citit va citesc ori de cate ori apuc, chiar daca nu va las semne:) dar de data asta am trecut sa va zic brava si pentru interviu si pentru comentarii. P.S. Cam rasfatat dl. Ben Gold asta!
=  plescaitul caritatii	Horia Patrascu [22.Nov.06 10:07]
Doamna Gold, Ma intai de toate tin sa va rog respectuos ca pe data viiitoare sa nu mai imi pociti in mod intentionat numele. As putea sa o fac si eu, spunandu-va doamna Marea, dar ceva din mine nu ma lasa sa o fac. Pe de alta parte, "domnul Horia" nu intra in uzantele elementare ale bunelor maniere, domnul nu suporta decat numele de familie, nu si prenumele, altfel vorbim ca intre instalatori. Sa trecem acum la fondul chestiunii. Nu stiu de ce eram sigur ca veti veni cu exemplele acestea: cutarica miliardar a dat j de milioane in scopuri caritabile, milionarii sustin lupta impotriva cancerului, sida, s.a.m.d. Nu stiu daca va sunt cunoscute realitatile din ultima vreme de pe aici, avem si noi un persoanj de acest tip, pe numele sau Gigi Becali care face foarte dese si mediatizate acte de caritate, intr-un fel cumva mult mai spontan, mai direct si parca mai firesc, lipsit de fastul institutional si organizational pe care l-ati invocat dumneavoastra: imparte bani prostimii, multimii, saracimii. Avand ambitii politice poate ca vrea sa-si cumpere astfel voturile la urmatoarele alegeri, cine stie (e de remarcat ca nici un alt afacerist roman nu face asemenea danii, cel putin nu in public). Imi povestea cineva ca dimineata il asteapta la poarta o adunatura de hamesiti care primesc milostivirea lui matinala. Acest comportament, pretins altruist, mie mi se pare de un exhibitionism, de un sadism si de un egoism maxim. Doamna Gold, oamenilor care dau acei bani, care-i au si care arunca un rest din ciosvarta imensa pe care o halesc SEMENILOR care sufera de foamne, ar trebui sa le fie RUSINE in momementul in care scot banii din buzunar (sa se rusineze ca au, ca au mai mult decat altii, ca altii mor de foame in vreme ce ei duc o viata opulenta, de asemenea sa le ceara IERTARE celor mai napastuiti decat ei (pe nedrept) si sa le MULTUMEASCA pentru faptul ca primesc ceea ce le este daruit (nu cel care primeste, ci cel care da trebuie sa-i multumeasca celui care primeste - Nietzsche). Abia atunci ar putea fi respectati acesti indivizi. In loc de asta, miliardarii, bogatanii, se lauda, se mandresc, vor diplome de recunostinta, certificate de bunatate, sclipiri umede in ochii multumitori ai milogilor. Eu includ asa zisa generozitate a bogatanilor in acelasi pacat mortal al avaritiei, al lacomiei: ei nu se satura cu ce au, vor ceva in plus: recunostinta, umilinta semenilor, "innobilarea sufleteasca". Intelegeti ce spun? Asa cum burghezii de proasta clasa, inavutitii din epoca industriala nu erau multumiti doar cu banii si vroiau sa aiba si titluri nobiliare, sa se ridice pe scara sociala, cumparandu-si titluri nobiliare, contractand casatorii care le dadeau un nume contra averii lor, la fel astazi prin asa-zisele acte de caritate se incearca o innobilare de alt gen, a caracterului, a sufletului lor. Si lucrul asta se petrece la fel ca si inainte: contra-cost! Platesti si obtii si un soi de spiritualizare, iti sublimezi avutia. Este ca o indulgenta cumparata! Iata, doamnelor si domnilor, altruismul, de la altruism pana la iubirea de aproapele nu mai e decat un pas, iar iubirea de aproapele aproape ca se confunda cu iubirea de Dumnezeu. Bgatasul devine un purtator de har si reprezentatul celor mai inalte virtuti. Sofismul pe care-l dezvoltati este unul uluitor: oamenii de afaceri fac afaceri si vor sa se imbogateasca pentru a-si ajuta semenii, pentru a putea darui celorlalti, pentru a se putea pune in slujba umanitatii. Este de necrezut pana und eputeti merge. De ce sa nu recunoastem cu modestie ca vrem sa ne imbogatim pentru noi, ca, vrand nevrand, cu cat am eu mai mult cu atat are altul mai putin, ca ne imbuibam luand mancare de la gura altor zece oameni fara sa o stim, si mi se pare mult mai dureros), in loc sa ne cerem iertare pentru pacatele noastre - de lacomie, de avaritie, de egoism - incercam sa le trasform in virtuti. Stiti ce spune Kant: atunci cand am si dau si la altul se cheama ca o fac din inclinatie, din placere (gestul ultrasatisfacut cu care barosanul care tocmai a luat o masa copioas intr-un restaurant de lux arunca o mana de bani cersatorilor de la iesire), le place sa dobandeasca respectul, recunostinta celorlalti. Un adevarat comportament moral il manifesta, dimpotriva, aceia care nu au si dau, abia atunci se actioneaza din datorie, cei carora nu le face nicio placere sa dea si totusi dau. Din felul in care imi prezentati generozitatile bogatanilor mi le imaginam acompaniate de un suprem plescait de satisfactie. Doamna Gold, in privinta copiilor dumneavoastra nu-mi doresc sa vi-i educ (sa le otravesc mintile, asa cum, cu extrema delicatete imi spuneti). Ma gandesc ca sunt deja suficient de indoctrinati in "spiritul american", blindati de prejudecati, impenetrabili la argumente. Va doresc succes!
=  Domnule Horia Patrascu	Maria Prochipiuc [22.Nov.06 11:10]
Vă rog să încetați cu aceste comentarii care nu au nici o legătură cu textul, dacă vreți să demonstbuna Nicole rați ceva o puteți face în alt mod, aici nu e un spațiu de refulare a unor neajunsuri ale noastre. Doamna Maria Gold, a încercat într-un fel să prelungească interviul și cu alte aspecte ale vieții Americii și-a americanilor, fiind de bună credința a încercat să dea exemple crezând că vă interesează aceste aspecte, dar se vede că dumneavoastră încercați altceva. Vă sugerez un eseu pe tema aceasta, ceva gen polemică, acolo își au rost comentariile dumneavoastră. E interesant ce susțineți, dar acest text nu vă poate satisface convingerile. Vă mulțumesc pentru înțelegere!
=  Domnule Horia Patrascu	Maria Prochipiuc [22.Nov.06 11:13]
Vă rog să încetați cu aceste comentarii care nu au nici o legătură cu textul, dacă vreți să demonstarați ceva o puteți face în alt mod, aici nu e un spațiu de refulare a unor neajunsuri ale noastre. Doamna Maria Gold, a încercat într-un fel să prelungească interviul și cu alte aspecte ale vieții Americii și a americanilor, fiind de bună credința a încercat să dea exemple crezând că vă interesează aceste aspecte, dar se vede că dumneavoastră încercați altceva. Vă sugerez un eseu pe tema aceasta, ceva gen polemică, acolo își au rost comentariile dumneavoastră. E interesant ce susțineți, dar acest text nu vă poate satisface convingerile. Vă mulțumesc pentru înțelegere!
+ romanii si drapelul	Ioana Barac Grigore [22.Nov.06 11:30]
astefel de manifestari romanesti internationale, pe care le dorim din ce in ce mai dese, sunt salutare. comunitatile romanesti din SUA (si nu numai) sunt din ce in ce mai puternice si mai inchegate. avem o traditie, o istorie, avem ce arata, avem cu ce ne mandri, putem fi si noi patrioti, asa cum de ceva timp am uitat sa fim... mi-as dori sa putem arbora si noi, romanii din romania, drapelul in fata casei, asa cum o fac americanii cu mare onestitate si mandrie. Maria si Maria, ati facut treaba foarte buna si ar fi minunat sa auzim si sa vedem cat mai des astefel de reportaje.
=  refulare, defulare, izolare	Horia Patrascu [22.Nov.06 15:23]
Doamna Maria Prochipiuc, Sincer nu inteleg ce vreti sa spuneti prin "spatiu de refulare", poate vreti sa ziceti de defulare, desi nici atunci nu ati folosi intru totul corect termenul. De asemenea, nu inteleg ce vreti a spune prin faptul ca asemenea comentarii nu-si au locul aici. Fiind vorba de un interviu, nu-l putem aprecia stilistic, interviul nu este o creatie literara, deci pot comenta opiniile exprimate in acel interviu. Care e problema? Vreti doar aprecieri superlative, pozitive si deloc puncte de vedere critice? Va reamintesc ca suntem intr-un spatiu public, deschis (sper), cel care publica aici ar trebui sa fie receptiv oricarei idei privitoare la aceea ce posteaza. In loc de asta, vad ca va deranjeaza faptul ca acord atentie (recunosc poate disproportionata) acestui interviu. Eu cred ca i-as multumi celui care-si sacrifica timpul pentru a se exprima. Dar ar trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca traim intr-o societate inchisa, inchisa la puncte de vedere diferite, la critici, la dialog, la celalalt, iar expresia cea mai elocventa a societatii inchise este gasca (noi si-ai nostri).
=  Cei care dăruiesc,dăruiesc din suflet,Horia!	Maria Gold [22.Nov.06 16:11]
Te rog frumos Maria Prochipiuc să ne lași să polemizăm aici. Ce contează unde o facem dacă ne spunem ceea ce avem de spus cu bună credință? Te rog să mă ierti pentru pocirea numelui tău Horia, însă eu sunt născută la poalele Ardealului și numele de Horea este așa cum l-am scris eu pe acolo, cer iertare că mi-a intrat în instinct și l-am greșit pe-al tău. Și nu mă mai adresez cu domnule, pentru că după atâta vorbă putem să ne spunem pe nume. Nu-l cunosc pe Gigi Becali și activitățile lui. Nu affirm despre cineva nimic după cele citite în presă. Eu ți-am dat exemple de oameni la care am fost personal în casă, cu care am stat la cafea și pe care i-am ascultat vorbind și a căror viață este un exemplu pentru mine. Nu ți-am dat exemplu de bogătași oarecare. Auzind din presă. Și Horia, este pueril să împarți lumea în bogați și săraci. Atât am vrut să adaug. “De ce sa nu recunoastem cu modestie ca vrem sa ne imbogatim pentru noi, ca, vrand nevrand, cu cat am eu mai mult cu atat are altul mai putin, ca ne imbuibam luand mancare de la gura altor zece oameni fara sa o stim, si mi se pare mult mai dureros), in loc sa ne cerem iertare pentru pacatele noastre - de lacomie, de avaritie, de egoism - incercam sa le trasform in virtuti.” Horia, nu fac parte dintre bogătașii lumii însă sper să trec de pragul mediocrității financiare. Ai o imagine greșită despte afaceriști se vede că nu ai intreprins ceva pe cont propriu și percepi lucrurile din poziția celui căruia i s-a spus mereu ce să facă. Vezi nu te întreb cu ce te ocupi. Însă atât te întreb? La câtă lume ai pus o pâine pe masă ani de-a rândul? La câtă lume? Câte slujbe ai oferit la oamenii care erau la coada oficiului de șomaj? Dacă vrei întrebă-mă pe mine dacă ești curios! “Un adevarat comportament moral il manifesta, dimpotriva, aceia care nu au si dau, abia atunci se actioneaza din datorie, cei carora nu le face nicio placere sa dea si totusi dau.” Prima parte da, sunt de accord aceea care dau din puținul sunt de admirat, dar când spui că “nu le face nicio plăcere” să dăruiască abia aici ne dezvălui MINCIUNA în spatele căreia te ascunzi, Horia! Cei care dăruiesc, dăruiesc din suflet, Horia! Nu le pare rău!!! LA FACE PLÃCERE!!!
=  Răspuns pentru Horia	Maria Prochipiuc [22.Nov.06 21:39]
Horia pornind de la ultimul tău comentariu (sper să nu te supere faptul că nu mai folosesc domnul, prima mea adresare a fost efectul comentariilor precedente) te-aș întreba dacă ești pentru prima dată la un text de-al meu (știi bine că nu). Interviul conform dicționarului literar poate fi considerat o specie literară care informează și elucidează, prin intermediul unui dialog un anumit eveniment și are funcția principală de a exprima o atitudine, o opinie, de fapt este un mod direct de prezentare a unor idei. Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, lamurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevarat misiunea unui interviu. Deci are sau nu are valoare literară? Ce înseamnă să-l apreciezi din punct de vedere stilistic? Și de unde până unde afirmi că vreau doar aprecieri superlative, pozitive? Spune-mi și mie care sunt punctele critice ale textului pe care le-ai subliniat în comentariile tale? În ce sens îmi reamintești că sunt într-un spațiu public? Și apoi cred așa după părerea mea că tot timpul am fost receptivă la toate aprecierile și criticile făcute la și pe textele mele, dar argumentate. Care sunt ideile pe care ar fi trebuit să le recepționez pentru a ridica calitatea acestei scrieri? Nu mă deranjează chiar de loc intervențiile tale și nici a Mariei, fiindcă la un moment mi s-a părut că și ea a trecut dincolo de acest interviu. Mulțumesc pentru timpul acordat, dar dacă stai bine și te gândești nu mie și nici textului nu i-ai acordat atenție, ci, unei probleme sau știu eu unor idei pe care le susții sau vrei să le lămurești, nu? Atunci când vorbești la adresa cuiva și îl incluzi într-o anumită societate, așa cum spui aici închisă la puncte de vedere diferite, greșești, și apoi nu sunt eu omul acela, așa că ar fi bine să fii documentat când afirmi așa ceva. Eu nu am ținut cont niciodată de faptul că cineva m-a criticat sau nu, daca am avut ceva de spus la textul respectivului am spus fără sa mă gândesc că vreau să-i dau o replică ( și cred că mă ai ca exemplu, sper să nu fi uitat) Și mă deranjează foarte tare cuvântul gașcă, fiindcă spre bucuria mea nu împărtășesc opiniile nici uneia sau alteia din găști ( dacă există așa ceva,iar dacă există nici măcar nu mă interesează, e treaba lor), la mine ,,noi,, înseamnă toți membrii (desigur că acum nu mai reușesc să-i citesc pe unii sau pe alții, s-au mărit ca număr, la începuturile mele aici apucam să citesc toate textele ce apăreau într-o zi, chiar dacă nu le comentam pe toate), așa că … să ne auzim cu bine!
=  plus-valoare	Horia Patrascu [23.Nov.06 10:55]
Doamna Gold, Sunt sigur ca ati inteles ce am vrut sa spun: cel care are mai mult decat semenul lui ar trebui sa se simta vinovat din aceasta cauza (ganditi-va ca in timp ce noi stam si discutam pe acest site, dupa un pranz bogat, sunt copii care mor de foame). Actul de da ar trebui sa reprezinta un soi de penitenta, de umilinta a daruitorului si nu unul cu care sa se mandreasca, unul care sa-i hraneasca vanitatea. Mie mi se pare strigator la cer sa existe cativa miliardari care literalmente sa nu mai stie ce sa faca cu banii, in vreme ce continente intregi se prapadesc de foame. Dar asta e o realitatea care nu poate fi schimbata (usor). Ce putem schimba este atitudinea noastra fata de propria bunastare si fata de propria "bunatate". Sa acceptam ca nu avem nici un merit in faptul ca avem mai mult decat altii (e o intamplare, un noroc; faza cu "munca cinstita" e o gogorita), iar generozitatea sa vina, inca o data, cu umilitate, ca o spalare pe picioare a celor mai napastuiti decat noi si nu ca o umflare in pene. Nu va intreb cate locuri de munca ati oferit somerilor, nu ma intereseaza. Va intreb daca ati intreprins ceva EXCLUSIV in acest scop, daca afacerea dumneavoastra a functionat numai si numai in vederea acestei finalitati nobile. Ma indoiesc. Orice om face afaceri ca sa se imbogateasca el in primul rand, nu ca sa se imbogateasca altii, iar forta de munca este cumparata (este absurd sa spuneti: am oferit locuri de munca, dumneavoastra ati avut nevoie de forta de munca care vi s-a oferit sau pe care v-au oferit-o muncitorii). Acuma, cat se poate de sincer: este dispus vreun afacerist sa traiasca in conditii modeste (sa zicem la fel de modeste ca ultimul sau angajat) si sa reinvesteasca profitul in sporirea afacerii, in imbunatatirea conditiilor de munca, de salarizare, in oferirea altor si altor locuri de munca? Dati-mi voie sa ma indoiesc. Abia atunci afacerea lui ar putea fi considerata o intreprindere umanitara. Cata vreme noi traim in palate si angajatii nostri traiesc in bordeie nu ne mai putem lauda deloc. Vrem - nu vrem, ii furam pe cei care muncesc pentru noi. Altfel nu se poate explica plus-valoarea!
=  erata	Horia Patrascu [23.Nov.06 17:18]
a picioarelor
=  Trăim în era intreprinzătorului	Maria Gold [23.Nov.06 17:39]
Horia- “Mie mi se pare strigator la cer sa existe cativa miliardari care literalmente sa nu mai stie ce sa faca cu banii, in vreme ce continente intregi se prapadesc de foame. Dar asta e o realitatea care nu poate fi schimbata (usor).” Maria- Abia acum văd că tu vorbești de miliardari iar eu de… întreprinzători. Ceea ce afirmi tu mai sus e alte sute de pagini de polemică. Horia: -Ce putem schimba este atitudinea noastra fata de propria bunastare si fata de propria "bunatate". Sa acceptam ca nu avem nici un merit in faptul ca avem mai mult decat altii (e o intamplare, un noroc; faza cu "munca cinstita" e o gogorita)” Maria- Niciodată nu voi fi de accord cu tine. Aveam nouăsprezece ani când m-am aventurat în lume să fac comerț cu ciorapi. Am dormit în trenuri, am dormit în picioare, n-am mâncat ca să investesc profitul, In timp ce colegii mei de facultate picau la examene eu treceam cu brio. Am dormit luni de zile în autocare și nu am renunțat nici când am pierdut tot și m-am apucat din nou cu comerț cu mașini, unde am pierdut din nou, din lipsă de experiență și inflația anilor 1990-1994; nu am renunțat și am luat un credit și am făcut afacerea cu aur, apoi când eram în culmea succesului am investit tot în afaceri cu calculatoare, unde din lipsa de experiență și pentru că am stat în pat două luni cu o sarcină cu probleme, am pierdut tot. De câte ori am plecat din nou de la zero am zis că pierderea este o lecție neprețuită. Horea, crezi că am renunțat? NU. Am tratat oamenii care mi-au fost angajați ca și pe partenerii mei de afaceri. Știi ce nu se vede multora? Succesul unui milionar care apare peste noapte este rezultatul a cinsprezece ani de muncă în care de multe ori trăiește mai greu decât angajații lui. Au fost zile luni întregi în care după ce plăteam salariile oamenilor mei, mergeam la mama să mănânc. NU HORIA! BUNÃSTAREA MEA NU ESTE O ÎNTÂMPLARE! Am plecat din țară și acum de câte ori mă întorc oamenii care mi-au fost angajați vor să mă vadă. Pur și simplu din prietenie. Horia- ‘Nu va intreb cate locuri de munca ati oferit somerilor, nu ma intereseaza. Va intreb daca ati intreprins ceva EXCLUSIV in acest scop, daca afacerea dumneavoastra a functionat numai si numai in vederea acestei finalitati nobile. Ma indoiesc. “ Maria- Nu. Aceasta nu ar avea sens economic pentru mine pentru că nu știu încă să strâng atâția bani la un loc care să-mi permită să fac asta. Trebuie să produc ceva care să aducă profit care să se întoarcă în buzunarul celor care au muncit. Horia-“Orice om face afaceri ca sa se imbogateasca el in primul rand, nu ca sa se imbogateasca altii” Maria- Vorbești din experiență- De unde știi? În foarte multe afaceri nu te poți îmbogăți singur. Te îmbogățești cu un grup care este inteligența din jurul tău. Dacă ea nu se îmbogățește nici tu nu faci bani. Și exemplu îți dau de francize care sunt cel bun și modern și ieftin drum să scapi de sărăcie azi. Soțul meu și cu mine deținem o franciză privată, prin care niște parteneri de-ai noștri fac mai mulți bani decât noi. Nu i-am exploatat deloc. Horia- “iar forta de munca este cumparata (este absurd sa spuneti: am oferit locuri de munca, dumneavoastra ati avut nevoie de forta de munca care vi s-a oferit sau pe care v-au oferit-o muncitorii).” Maria- Este la fel de absurd să lași să se înțeleagă că este un păcat ca cineva să cumpere forță de muncă. Când toată lumea vrea să vândă. Ce ar fi lumea fără acest schimb? De vină este Avram, știai că el a fost primul care a inventat proprietatea? S-a săturat să mai alerge după mâncare și s-a oprit într-un loc și-a cultivat-o singur și când alții au venit să ia din munca lui, i-a oprit, i-a obligat să facă la fel și lucrurile au început să se miște altfel. Horia- “Acuma, cat se poate de sincer: este dispus vreun afacerist sa traiasca in conditii modeste (sa zicem la fel de modeste ca ultimul sau angajat) si sa reinvesteasca profitul in sporirea afacerii, in imbunatatirea conditiilor de munca, de salarizare, in oferirea altor si altor locuri de munca? Dati-mi voie sa ma indoiesc.” Maria- Ai auzit de afaceriști care au pierdut tot și au trăit mai greu decât ultimul angajat până au refăcut afacerea lor? Vorbesc din experiența mea și-a câtorva prieteni. Însă am și citit despre mulți milionari care au pierdut tot de mai multe ori până au creat ceva stabil. Horia- “ Abia atunci afacerea lui ar putea fi considerata o intreprindere umanitara.” Maria- Ok. Dacă mâine te-ai duce la muncă și ți s-ar spune vei munci pe gratis un an, cum vei reacționa? Ca să faci o intreprindere umanitară așa cum spui, Horia. Și nu-mi vorbi deloc de cantitatea de bani pentru că este irelevant. Singura diferență între cineva care câștigă mai mulți bani decât tine este faptul că este mai INTELIGENT FINANCIAR. Și această inteligență se învață, nu este nici noroc nici întâmplare!!! Și doamne ferește să afirm că ar fi o rușine să nu o ai. Horia- “Cata vreme noi traim in palate si angajatii nostri traiesc in bordeie nu ne mai putem lauda deloc. Vrem - nu vrem, ii furam pe cei care muncesc pentru noi. Altfel nu se poate explica plus-valoarea!’” Maria- În ce an zici că suntem Horia? Suntem sau nu în anul 2006? Ca să știu că cele ce le-am afirmat sunt corecte. Unde sunt bordeiele în care trăiesc angajații și unde sunt palatlele în care trăiesc exploatatorii lor? Trăim în era informației, HORIA. Nu contează (cu mici excepții) unde locuiești în lume, datorită internetului din ce în ce mai mulți oameni sub 25 de ani devin milionari. Din ce în ce mai mulți oameni din țările așa zis mai sărace devin milionari. Nu am timp să intru în amănunte acum, dar cum îți explici tu că pui un bob de grâu în pământ, îl uzi, îl ferești de păsări, de buruieni și după o perioadă obții șaisprezece boabe? Pe cine ai furat ca să obții plus-valoarea asta? Nu este decât un exercițiu. Dacă vrei să mai scrii o să deschid pe pagina mea un subiect. Dar cred că noi doi delimităm atât de clar conținutul paharului încât va fi greu să ne acceptăm ideile. Eu o să văd întodeauna numai jumătatea plină. Pe pagina mea subiectul va avea titlul: “Mediocritatea financiară- un destin?” Voi pune textul zilele acestea.