| = semnele cosmosului | Ioana Petcu [13.Nov.06 19:13] |
| o fuga de la centu, pe care am mai sesizat-o in textele tale, remarcata prin negativul ideilor: "lumea nu are mai mult decât o gură" sau " neîntâmplări" si alte constructii care merg in directia asta. nuanta de 'lumea ca intreg', considerata chiar din titlu, e una ce dateaza de la inceputuri aproape si e frumos relansata aici. comme d'habitude, ela, un passage qui me fait plaisir | |
| = Ioana | Ela Victoria Luca [13.Nov.06 21:02] |
| Mulțumesc pentru un semn din cosmos, ai prins tu des-centrarea redată aici, tocmai din nevoia de a rămâne în centrul unei (alte) lumi. Mulțam. Ela | |
| = darius va raspunde, candva?! | George Pașa [14.Nov.06 12:01] |
| dintr-un anume unghi, lumea palpabila "ne priveste inima ca la o disectie". dintr-altul, cred ca sugestia oferita de text ar fi si o nostalgie a inceputurilor. lumea lui darius si a elei pare a fi una dinaintea ispitei. dar "pana atunci sa ne vedem de cruce" si "vom vedea". sa rupem coada sarpelui sau adam sa fi refuzat marul, iata intrebarea?! | |
| = re-intregire | Andu Moldovean [14.Nov.06 13:04] |
| Fara doar si poate, aceasta serie a jurnalului-mozaic din lhasa se apropie cu pasi siguri de o re-intregire, simt ca pe undeva Ela se apropie ca in spirala melcului de radacinile unui inceput care, iata, a dat roade. Se intampla sa stiu ca in ultima perioada Ela a fost mai mult decat "prinsa" cu treburi care mai de care mai urgente, asa ca salut aceasta reintoarcere la ale scrisului aici, spre desfatarea ochiului cititorilor. In rest, vorba autoarei "vom vedea" :-) Bobadil. | |
| = George, Andu | Ela Victoria Luca [14.Nov.06 21:23] |
| George, interesant, această întrebare mi-a revenit și mie de multe ori în gând atunci când am (re)citit geneza. Iar jurnalul din lhasa, așa ficțional cum este el, transpune totuși o bună seamă din gândurile și trăirile autoarei, dintotdeauna. Și răspunsurile lui Darius sunt incluse în întrebări. Trebuie doar urmărit firul. Mulțam. Andu, prinsă sau desprinsă de/din urgențe (citez: "să nu trăim ca într-un spital de urgență"), reușesc să scriu. Chiar dacă nu postez. Chiar dacă nu scriu pe o pagină virtuală. Ce e drept, tu, care ai citit aproape fiecare filă din acest jurnal din lhasa, pe care îl postez fragmentar, pre-vezi (pre-verbalizezi) re-întregirea, da, cumva e timpul ei. Mulțam fain. Ela | |