| = "Să trăiți legal!" | keller victor-theodor [09.Nov.06 19:56] |
| Imi pare rau pentru cele ce vi s-au intamplat si admir puterea dumneavoastra de a glumi chiar pe seama experientelor neplacute cu respect, Tedi | |
| = Mulțumesc | Jianu Liviu-Florian [10.Nov.06 08:30] |
| Dragă Theodor, Este o onoare deosebita pentru mine, și un dar cu totul nemeritat și neașteptat atât de a fi vizitat de tine, și comentat, cât și acela de a primi din partea ta un lucru rar, pe care,pentru a fi consecvent și sincer față de mine, nu îl merit : respectul tău. Am citit biografia ta și, aflând că ești în clasa a IV-a, cred, fără a fi citit, încă, nimic din ceea ce ai scris, dar cunoscându-ți îngerul păzitor de pe pământ, adică, mama, dacă domnia -sa lucreaza la mitropilie, dacă nu, îmi cer scuze - cred că ești mult "mai bătrân". Această bătrânețe și înțelepciune îți poate aduce multă bucurie, dar prețul ei este și multă suferință. Din experiența mea, îți pot spune, însă, că merită, mai ales dacă nu uiți să și râzi de suferința ta: pentru că tu deschizi prin pana ta ochii celor care văd, dar sunt orbi. Îți aduc în dar o poezie, și te rog să primești, împreună cu ea, întregul meu respect: Cartea Vieții părinților “ un anume sfânt a murit și este dus la ceruri de către îngerul său păzitor…acesta îi arată frumusețile raiului și fericiții săi cetățeni. În mijlocul raiului strălucea minunat un mare palat de aur. Intrând în el, văzu că era așa de mare acesta încât nu îți ajungeau 500 de ani mergând într-o direcție sau alta și era plin ochi de cărți de aur. Nedumerit își întrebă îngerul: ce sunt acestea de aici, ce e scris în atâtea cărți? Îngerul, candid îi răspunde: Istoria lumilor care au fost!” (Cleopa Ilie) “Binele nu este bine, dacă nu se face bine” (Cleopa Ilie) Citind prin cartea vieții, părinții, ca pe file, Să nu disperi cu zile, și nici să nu te-aștepți Să îți fi fost părinții, cum ne știai, copile, Nici buni, frumoși, și harnici, nici înțelepți, nici drepți - Dacă aveau serviciu, aveau pe lume Raiul, Cu care să-ți hrănească câte ceva din vise, Din bruma de salariu își împărțeau tot traiul Nu între sfinți și îngeri, ci între ei, și tine – A fost cândva o vreme când nu știau păcatul, Și fără să-l cunoască, au tot bifat păcate Și-au împărțit păcate la unul, și la altul, Și s-au hrănit cu ele, cu toți, pe săturate – Au auzit de Domnul, așa, din întâmplare – Au spus vreo rugăciune, așa, printr-o minune, Știau doar că se roagă când viața durea tare, Și munca ținea locul de Domn și rugăciune – Și-au învățat de toate, și au uitat de toate – Cu cât erau mai vârstnici, cu-atât erai mai mic, Cu cât pierdeau vedere, puteri și sănătate Cu-atât știau că-ți lasă Pământul mai calic – Cu cât strângeau din dânșii, cu-atât mai mult afară Se consumau resurse: țiței, ocean, pământ – Și mai presus de toate, simțeau ca o povară Blestemul că pe lume nimic nu mai e sfânt – Citeau doar, câte unul, vreo pildă din proloage, Și-o tipăreau chiar, toamna, pe frunzele căzând, Și printre-atâtea cazne și amintiri oloage Spuneau: “Doamne-Iisuse, ajută-ne!”, în gând – Erau creștini pe lumea atee, de fațadă, Căci n-au făcut pe lume un bine, doar, creștin, Și ți-ar fi spus, copile, câte știau să vadă, Dar le era prea milă să-ți dea să bei – venin – Căci bucuria vieții de-a fi creștin - e-amară – Ca lemnul crucii sfinte, suportă-atât de greu Să vadă tot Pământul furat, și de ocară, Și răstignit pe cruce, ca bunul Dumnezeu – Cât au fost mici, copile, părinții-au fost ca tine, Prea-știutori la toate, puternici, și rapaci– Când au fost mari, copiii voiau pe lume bine, Din ce în ce mai bine, și le spuneau doar: “Taci!” Citind în cartea vieții, părinții, ca pe file, Să îți aduci aminte, c-ai fost și tu copil, Și dacă-ai fost părinte, să nu-i blestemi pe zile, Au vrut să-ți faca “bine”, dar nu a fost creștin… 13 septembrie 2006 ( zi de salariu) | |