| = Naturalețe și prospețime | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [06.Nov.06 13:43] |
| Naturalețe și prospețime domnule Mircea, copiii sunt o latură a devenirii. Sunt binedispus ies în oraș și beau și eu o tărie pentru asta. | |
| = începutul | Adina Batîr [06.Nov.06 13:58] |
| mi-a plăcut în mod deosebit partea de început a textului, are ceva dintr-o tăcere ascunsă... fiindcă, de fapt, ce se petrece interior e cu totul altceva. poate de acolo râsul final, cumva resemnat și totodată plin de iubire. | |
| = doua raspunsuri | mircea lacatus [06.Nov.06 16:26] |
| dragul meu viorel silviu sunt tare bucuros ca poezioara mea te-a scos din casa si te.a dus la o crashma sa te intareshti cu ceva regret ca nu putem sa dam impreuna pe gat vreo doua oieji :) mersi de trecere si sensibilul semn adina cred ca esti prima oara prin paginile mele si sunt tare placut surprins dealtfel te asteptam demult nu ma asteptam la poezia aceasta insa acum o vad si eu mai interesanta :) bine ai venit | |
| = Risc un nou moment de sinceritate la max | carmen mihaela visalon [06.Nov.06 21:34] |
| La Despartite- poezie la care am comentat mai devreme- am spus clar: finalul mi-a placut, chiar daca este un cliseu. Mama ramasa in fereastra ca o icoana, s.a.m.d nu mi-au placut pentru ca mi-as fi dorit sa vad o icoana pe sticla si cand colo, tu te-ai si m-ai induiosat cu o reproducere. Acum, despre poezia asta spun asa: "Si-ul" din versul 2 nu-mi place "ca-ul" din versul 3 e si mai putin inspirat, mai ales in asociere cu mai mult ca perfectul- "crescuseră" urmatoarele doua "si"-uri din versurile de dupa ce ati ajuns acasa, ma deranjaza SI ele, Dar finalul- e SUPER, pentru ca este adevarat. m-am scuturat ca un mânz înțepat in bot de-o albină și-am iesit afară râzând Imbratisarea tatalui din poemul "Despartire" si finalul poeziei acesteia ar trebui asamblate intro poezie adevarata, originala, plina de forta. Restul sunt confesiuni in vers alb, adica consemnari cu gandul pe piatra, in timp ce dalta poetuli se odihneste. | |
| = carmen (cä tot nu dorm) | mircea lacatus [19.Nov.06 03:38] |
| dupa cum e firesc sa nu las cuvintele tale in aer mai cu seama ca au fost scrise cu atata sinceritate si drag itzi raspund acum de ce nu ma intreba multe lucruri nu mi le pot explica deloc am facut micile modificari de care aminteai si nu e reu deloc:) si in poezia cu despartirea nu e vorba de o reproducere despre o fotografie din memoria mea cu un tablou ci de amintirea unui relief (della robia era sculptor) eu vad tridimensional:) am vrut sa spun ca mama cu surioara in bratze in rama ferestrei statea intr-o "compozitzie" ce amintea uimitor de mult de relieful cu pricina daca spuneam ca seamana cu o icoana pe sticla de la scoala de la nicula imaginea se transfigura prea tare si nu mai avea acel efect dureos de realist al despartzirii etc bla bla :) sti acuma ce vreau sa zic prieteni ? prieteni | |