= furtuna intr-un pahar cu lapte | emilia mihăilescu [06.Nov.06 12:56] |
Seducator baletul tau, desi poate un plus de incisivitate nu ar fi fost daunator. Oricum, multa delicatete si duiosie in balansul tau culinar-amoros. | |
= medicamentul | Sandulescu Madalin [06.Nov.06 21:46] |
insa "iaurtul", acest lapte stricat, ca amintiri din trecut, ne hraneste fiecare celula, si speram sa nu facem vreu infarct doamne fereste. numai bine! Madalin | |
= erata | Sandulescu Madalin [06.Nov.06 21:47] |
pentru ca dragostea trece prin stomac! :-) | |
= odin | Ramona Ungureanu [06.Nov.06 22:23] |
si mie tat fara fructe-mi place. cu fructe nici sa nu vad ca mi sa face rau. :)) arsuri de piele...aiiiiii...nu-mi amintiiiii...nu exista vara sa nu fac insolatie si sa nu-mi parjolesc umerii. :(( numai eu stiu cum dorm apoi. si da, folosesc pt arsura iaurt sau smantana. :)) draguta personala, odine, cherido. :D superb violetul amurgului. frumoase ultimile versuri: peste noapte în timp ce urmăresc prin binoclu cum faci dragoste cu soțul tău arsura persistentă urcă încet-încet către inimă. | |
= as u say | Florin Hulubei [06.Nov.06 22:01] |
cum spui tu, madalin! cum spui tu! totuși, eu încă mai cred că dragostea trece numai prin inimă. mulțumesc pentru semn! | |
= incisivi, canini, molari... | Florin Hulubei [06.Nov.06 22:03] |
emilia, uneori e bine să lăsăm deoparte incisivitatea. mulțumesc pentru cuvinte. te mai aștept! | |
= FE | Florin Hulubei [07.Nov.06 09:22] |
Ramona, prima oară în pagina mea. Mă bucur că mă citești și iată lași și câte un semn! Te mai aștept! | |
= suflatul în iaurt | Miruna Dima [07.Nov.06 10:49] |
Florin, știi tu, fructul oprit e întotdeauna mai dulce… Îmi place amintirea asta lăsată pe trupul alb al iaurtului, e unul din textele acelea care mă umanizează și care-mi amintesc de mine însămi. Pentru că uneori mă uit pe mine, cum cred că ni se-ntâmplă fiecăruia dintre noi. | |
= fructul oprit și metafizica absenței | Florin Hulubei [07.Nov.06 11:15] |
Hey, Miruna, mă bucur de vizită! Știu că atunci când îți place, lași mereu semn! Să știi că e mai bine, de multe ori, să uiți de sine și să te lași dus de val. Mulțumesc de tecere! | |