| = primul bună seara | Elis Ioan [01.Nov.06 20:00] |
| pentru trecutul peste moarte și nesupunere, pentru pietricelele, creioanele, colecțiile, nimicurile care adunate alcătuiesc o viață. un text care îți lasă un dor de acasă și de pâine, un dor de căldură și de ascuns sub plapumă. pentru că de ceva vreme opresc, adunându-ți semne, las unul aici. elis | |
| = dor de părinți | MONICA MICU [01.Nov.06 21:19] |
| M-am regăsit in rândurile tale și am plâns cu gândul la sufletele dragi plecate departe . Îți doresc să ai liniște în suflet și să scrii în continuare . Monica | |
| = las și eu un semn... | Michele de Nada [01.Nov.06 20:43] |
| ... pentru că scrisoarea ta, dincolo de autenticitatea lirismului - pentru că merge mult mai departe de poezie, trecînd în ceea ce este universal valabil, legăturile noastre cu trecutul, cu rădăcinile... cu părinții - m-a emoționat. Cred că de astăzi ai mai mult de doi cititori în plus. Cu stimă, Ems | |
| = un semn | Uln Aron Alex [01.Nov.06 20:49] |
| Nu te-ai lasat pana n-ai trizit mortii din mine... bata-te norocul! "vă scriu acum din orașul acesta atât de pustiu până târziu voi ține lumina aprinsă ca să găsiți voi drumul spre mine în rest e liniște aștept cuminte și răbdătoare să ne revedem într-o zi" acest final mi-a curs inspre suflet... Uln | |
| = vers arhicunoscut | Sandulescu Madalin [01.Nov.06 21:59] |
| " lumanari in cuib de cuc" decat atat spun si plang amar... frumoasa scriere... nu pot comenta mai mult | |
| = răspunsuri | Dana Banu [01.Nov.06 22:24] |
| Elis, dacă ai rezonat la cuvintele acestea nu pot decât să îți mulțumesc. MONICA MICU, mulțumesc pentru lectură. Michele de Nada(sper că ți-am scris corect numele:)), cititorii nu sunt doar așteptați ci și primiți cu bucurie, mulțumesc; Uln, cum spuneam...dacă nu postezi aci pe site o poezie ulniană cât de curând nu mai vorbesc 3 săptămâni cu tine:)), mulțumesc; Sandulescu Madalin, acuma sper că nu faci mișto:) și dacă faci nicio problemă, dacă nu faci să înțeleg că ești oarecum nostalgic, oricum, în ambele variante, îți mulțumesc de lectură. | |
| = paine și porumbei | Tamara Zub [01.Nov.06 23:00] |
| Un text ce doboara o arma critica, prin credinta in sufletele celor dusi, in cuvintele celor ramasi. O forta nemaipomenita in marturisirea: "am paine alba flori si porumbei la fereastra", "voi ținte lumnia aprinsa ca să găsiți voi drumul spre mine". Liniștea și seninătatea din acest poem mi-au făcut bine, mulțumesc. | |
| = tamara, | Dana Banu [01.Nov.06 23:13] |
| chiar mă gândeam că nu ai mai trecut de mult pe la poezelele mele, dacă personaia aiasta(ușor cam lacrimogenă, de ce să nu recunoaștem) te-a lăsat fără armă critică atunci chiar că am să o recitesc imediat cu un ochi mai blând, până acum chiar nu mă gândeam că s-ar putea să aibă vreo valoare literară | |
| = dana banu | Ramona Ungureanu [02.Nov.06 00:38] |
| ca pasarile migratoare si noi emigranti ne numim mereu catre tara cu soare prin vanturi si valuri plutim aici lasam colivia si cuibul de vrascuri uscat `nainte privim vesnicia si telul spre care-am plecat... ...`nainte e cerul si soarele cald cetatea-i de aur cu porti de safire cu strazi aurite si cer de smarald... acolo vreau sa ma intalnesc cu toti. | |
| = Ramona Ungureanu, | Dana Banu [02.Nov.06 00:52] |
| mulțumesc vezi de ce îmi place mie de tine...:) | |
| = raspuns | Sandulescu Madalin [02.Nov.06 01:26] |
| chiar nu faceam misto sunt nostalgic... si scrierea ta mi-a amintit asta si cum am spus... imi place scrierea ta. la cat mai multe citiri! | |
| = mădălin, | Dana Banu [02.Nov.06 01:33] |
| mulțumesc pentru revenire și precizare să ne citim cu bine, | |
| = spre focuri lăuntrice | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [04.Nov.06 22:30] |
| Poemul, de altfel curgător cum ar spune Baudelaire m-a împins spre focuri lăuntrice pe care le-am cercetat cu lentile speciale. E o lume frumoasă acolo. Finalul estompează puțin tensiunea, mi l-aș fi dorit altfel... | |
| = doar sunt prea cuminte, nu?:) | Dana Banu [07.Nov.06 14:21] |
| Viorel, am observat abia acum comentariul tău, îți răspund cu întârziere, scuză-mă... este aici un text fără vreo pretenție literară știu că acesta e un site literar dar aici mai este și locul meu de suflet, un fel de casă a mea, acasă mai bine spus, mi-am permis să postez acest text de luminație(1 noiembrie) gândindu-mă, sincer, că nimeni nu va lăsa vreun comentariu... mă aflu acum într-o postură dificilă, văzând că oamenii mi-au lăsat cu generozitate semne... totuși, nu cred că aici este un poem, mai bine spus, uite, lucrez de ceva vreme la "ciclul elian", un ciclu care mă reprezintă și mă definește cu adevărat ca poetă în niciun caz textul de față nu dă măsura cuvântului meu poezesc... textul acesta nu este trecut la personale dintr-o falsă modestie ci dintr-o luciditate maximă... în rest, îți spun un cuminte mulțumesc pentru lectură și gândul cel bun | |