| = curse | felix nicolau [30.Oct.06 18:02] |
| rareori apare blestemul in literatura romana culta. acesta, fara sa fie invechit, dar nici modernizat, mizeaza pe o estetica a uratului moderata, efectul fiind unul de profunzime a lucrului pe jumatate spus | |
| = ca un blestem liber | cornel stefan ghica [12.Nov.06 18:48] |
| trag dupa mine cuvintele si citesc intr-o natura cu litere. Ce vad sa lasa-n timp, acolo unde "nu se mai face noapte / apune soarele dupa / rotundul plin de spaime al padurii / nostre". Urmele mele ramase striga intr-un sens... mai aproape, dincolo de cerul care "ramane nescris si galbui". Spun si desenez ideea pana-n crapaturile care au sunet, precum un vers masurat intre doua aripi de inger. E o distanta vesteda "ca o piele foarte batrana de vrajitoare". Imi cer... si-un pamant peste mainile mele cerand, aici de unde "cresc niste nori fara putere, nici ploaie si nici umbra nu aduc". frumos cu stima, blueboy | |