| = geo și punctul acela de echilibru | Valeriu Dandes Ganea [27.Oct.06 07:27] |
| îmărțind infinitul în două, în căutarea unui punct de echilibru din care roșu, albastru și penelul sunt în planul apropiat, dincolo de intenție ca un gest amânat, alegoriile ireale cheamă spaima unor obsesii sau amintiri apoi trece valu cu stima lui | |
| = Valu, | George Pașa [27.Oct.06 11:42] |
| Nu e nicio spaima, nici obsesie, nici amintire, e mai degraba o apropiere de obiectivarea discursului liric, iar acel eu nu-s eu! (demiurgul ? fiinta? poemul? -- ma-ntrebam altadata). N-ar trebui sa-ti bati capul cu incercarile mele poetice, stii ca n-am orgoliul de a crede ca scriu versuri publicabile, sunt, nu numai prin natura profesiei, un pasionat de literatura. In ceea ce priveste continutul acestui text si al altora cu tenta metafizica, ti-as raspunde si mi-as raspunde cu niste versuri ale lui Cosbuc: "Nu cerceta aceste legi/ Ca esti nebun de le-ntelegi". Cu aceeasi stima, Pasa | |