| = Proză cu destinatar, poetică | Ioana Geacăr [26.Oct.06 23:04] |
| Titlu exotic și tandru, bun pentru o carte, stil rafinat. Menții un ritm inalt, epopeic, într-o proză fără subiect, dar tensionată, misterioasă, scrisă în mare parte sub dicteu automat. Ai putea renunța la expresiile voit-prețioase, comune, "într-un cândva, într-un acolo", iar în finalul textului, în loc de punct, un semn de punctuație ...boieresc ar menține înălțimea atât de lucrată a tonului!!! | |
| = rădăcina Scorțișorului | Tamara Zub [27.Oct.06 12:44] |
| Ai curajul să-i spui proză acestui text, de fapt se citește ca un poem, în care m-au tulburat multe, dar am selectat câteva imagini: - când au prea mulți oameni de îndurat, se ascund într-o celulă de liniște - să nu-și murdărească de sânge - întrebările au umerii largi - inimă împărțită în patru - stern frânt în trei - unde își are rădăcina scorțișorul M-am lăsat cucerită de "relativitatea" și "lumina difuză" a Scorțișorului, de dimensiunea lui mitică, de măreția lui. Mai puțin convingătoare îmi par "esențele noastre", "spațiutimp", dar poate fi o părere de suprafață. Felicitări! | |
| = Din celula liniștii | Magdalena Dale [29.Oct.06 08:37] |
| Trecerea prin nesăbuințe și pojghița de sare a lacrimilor sunt trepte inevitabile și necesare în drumul cunoașterii în toate sensurile. Rădăcinile ne sunt hărăzite cu mult timp înainte de a primi viața terestră și în fața acestei „întâmplări” nu avem nicio putere. Eu cred că titlul ales pentru aceste pagini de jurnal "scorțișorul" este foarte sugestiv. El este esența, ceea ce dă aromă și sens întâmplării de a fi un intermezzo terestru într-o spirală infinită. Este un poem în proză, o incursiune în labirintul lăutrinc al căutărilor esențelor poetice și nu numai... | |
| = Ioana, Tamara, Magdalena | Ela Victoria Luca [31.Oct.06 20:32] |
| Ioana, am ținut seama de precizarea ta, deși eu doream să reliefez paralelismul "aici și acum" - "atunci și acolo". Da, ai perceput că este ceva păstrat mult timp în mine și scris într-un anume moment, dintr-o suflare. Așa cum e scris tot acest jurnal din Lhasa. Nu am numărat fragmentele, sunt încă destule în urmă, vor mai fi, unele postate aici, altele nu. Mulțumesc pentru aprecierea ta, contează mult. Tamara, am curajul să spun proză, fiindcă e jurnal literar, și în pofida nuanței poetice, el își păstrează (cel puțin așa cum va arăta la final) structura și stilul prozei. Acolo cu "spațiutimpul", așa voi lăsa, fiindcă în urma remarcilor Ioanei am modificat deja, în plus, așa simt că exprimă mult mai bine ce doream să spun. Cât despre "esențele" noastre, da, este un adevăr indelebil și nu îl pot exprima altfel, aici. Mulțumesc mult pentru claritatea percepțiilor tale. Magdalena, tu ai perceput de ce "scorțișor" și mai ales însemnătatea în suflet a esențelor mele, mai ales ceea ce este dincolo de "pojghițe", oricât de numeroase ar fi ele. Mulțumesc pentru lectura dinăuntru de suflet. Ela | |