| = am și uitat de ce sângerează ceasul de pe masă | Laura Șoltuzu [21.Oct.06 12:47] |
| am și uitat de ce sângerează ceasul de pe masă Timpul se fluidizează în poezia ta, capătă miros de celulă și var căzut de pe tavan. Mi-a adus aminte de timpul pierdut în așteptarea timpului ce-l doream în favoarea iubirii. Nu știu dacă am surprins bine tema, dar asta mi-a mirosit mie. Ceasul tău începe să semene cu a lui Dali. | |
| = timpul... | ioan peia [21.Oct.06 19:38] |
| nu știu de ce, dar de câte ori citesc o poezie profundă am tendința să spun că nu e poezie, adică nu faptă lirică intenționată, ci adevăr mușcat pănă la sânge. e cazul întâmplării de mai sus, când parcă auzi cum pică timpul în jgheaburile amare ale tăcerii... | |
| + Rar | Nicolae Popa [21.Oct.06 20:06] |
| Are dreptate Ioan Peia. Simt și eu aceeași senzație strane de contact cu ceva de dincolo de ceea ce numim în general poezie. E întruparea, poate,unui logos cu adevărat viu, trăit întru redobândirea ființei. Atât de rar mi se întâmplă să citesc așa ceva: "o să mă închipui alcătuită numai din tine din tine o să-mi fie și mâinile ochii tălpile" sau "îmi ascult plânsul încet fără țipete ca pereții din care a căzut atâta oboseală de casă sfărâmată" Atât de rar trece Eugenia pe aici și cum să nu las un semn să se vadă! | |
| = personal și universal | adrian amariei [21.Oct.06 22:49] |
| acea durere care apasă atât de mult și care aduce țn același timp o luciditate de care rareori dăm dovadă... asta am văzut în acest poem și asta am simțit atunci când l-am citit... ai disecat starea respectivă într-un mod atît de simplu încât nu știu dacă s-ar mai putea adăuga ceva la tot ce ai scris... din ceea ce știu despre poezie este că trebuie să fie atât de personală încât oricine să se regăsească în ea... ai reușit... | |
| = părere | Liviu Nanu [23.Oct.06 22:53] |
| Vreo trei versuri în plus spre final, dar asta nu schimbă impresia frumoasă rămasă în urma lecturii. Am remarcat (printre altele, desigur) ultimul vers al strofei a doua | |
| = mic raspuns | Eugenia Reiter [02.Dec.06 16:44] |
| Laura, Jo, Nic, Adrian, Liviu... va multumesc frumos, foarte frumos. eu | |
| = azi, da, azi, | Liviu-Ioan Muresan [08.Mar.10 22:42] |
| o floare pentru o femeie, o floare pentru o înțelegere. Te poate apăra sinceritatea, tăcerea, modul de a te exprima. Și e un text ce mi-a făcut mare plăcere. În contextul zilei ce o trăim. LIM. | |
| = părere | Ecaterina Bargan [08.Mar.10 23:07] |
| citesc acest poem și mă gândesc la neputința aceea de a scrie când te lași purtat de amânări. mă gândesc la acel rece din titlu, pe care l-aș vedea și în ochii despre care spui că au o anume temperatură. mă gândesc la oboseala temeliilor, în general, înainte de momentul în care casa se lasă suprimată, ruinându-și substanța. mă gândesc la zidul acela căzătoar, ca la mușchii mei obosiți acum, și la faptul că în timp ce eu, mâîne, mă voi trezi în forță, și voi scrie poate un poem despre o casă, însăși casa aceea căzută, ruinată va rămâne dimineața, și poate că este vorba de chiar o casă părintească, peste care se va construi un centru economic. un centru zgomotos. uite așa evoluează gândurile mele în ceața de somnolență. și cât de mult mă identific acum cu versul final. n-ai habar cât de mult... am vrut azi să las un semn de apreciere pe un text bun, dar nu am găsit așa ceva, așa că am lăsat un semn aici, cum și prețuirea mea. și îndemnul să scrii mai des poezie, fiindcă știi cum se scrie poezia bună. eb | |
| = Mă! | florian stoian -silișteanu [08.Mar.10 23:49] |
| GărgărițaBărgănița m/a pus în eroare Că io văzui că Reiterița e dusă cu poemu încă din 2006 și io prostan mă gîndeam că pe mine mă iubește și io știu pe cine iubește ea da aștea a lu peia alu nanu și alți mușchetari ba și pe ala Nicalai popa ei nu știe cum ie treburili și au năvălit ca tătarii cu pupăcioase Apoi am văzut io că de fapt de luat la kaft e nenea LIM Liviu Ioan Mureșan că se treyi el după 5 ani să răstoarne situațiili Parcă o și aud pe tanti Nia recitind blajin cu vocea tremurîndă și io ca măgaru chicotint pe sub masă că de nu mă poci abține să te iubesc la foccontinuu | |
| = Printre rânduri | Aurel Sibiceanu [10.Mar.10 06:50] |
| Cuvintele acestui poem pot însoți lacrămile rozariului... Singurătatea celui ce iubește trecută este într-un calendar nevăzut... Cel singur din iubire este o floare care petrece cu spinii, doar apinii o apără... | |
| = un întârziat, dar cu motiv | Cezar C. Viziniuck [10.Mar.10 07:46] |
| Ne-am trezit acum. Eu cel puțin am o scuză. Pe vreme când poemul a fost postat nu știam de agonia. Ei bine, am fost atras de o serie de comentarii și am citit și eu poemul. Nu vreau nici să laud, nici să critic Lauda nu este pentru editori, iar critica nu este pentru mine. Eu pot să spun doar că, sincer, mi-a plăcut. Ce? Că într-adevăr poemul este rece și o spun la modul cald. Cezar | |
| = Erată | Aurel Sibiceanu [10.Mar.10 09:04] |
| Ultimul rând: doar spinii o apără | |
| = Frumosul, în stare de... plasmă! | Mișu Chietreanu [10.Mar.10 10:59] |
| Regret, deja, că nu am citit nimic din cele postate de tine, (în puținul timp pe care îl ai și pentru sufletul tău de artist). Promit că o să citesc tot. Sinteza mea, spusă, imaginativ, de tine, ar fi: "Sunt plină de tine, iubite, Cum Marea-i de/plină cu Cer." Cu prietenie de temperatura plasmei, Mișu | |
| = frumoasă confesiune | remus-lucian stefan [01.Jun.11 23:01] |
| o frumoasă confesiune poetică. citesc și recitesc cu plăcere poemele tale. | |