| = îmi place fața prăfuită | Tamara Zub [20.Oct.06 16:39] |
| Un poem minunat! Pornind de la "genunchii albi născuți din gură" totul e stratificat cu sânge rece și cu multă inspirație, fiind plăcută privirii și "fața prăfuită". Felicitări! | |
| + dincolo de gard feliată de uluci | Alina Livia Lazăr [20.Oct.06 16:54] |
Tamara are dreptate să îi placă finalul acestui poem. De altfel, Ștefan urcă într-un fel pe sinele lui poetic și o face cu o nonșalanță care îi stă bine și îi creionează chipul. Chipul și asemănarea sufletului din care simt că extrage tot ceea ce scrie. Nimic artificial, nimic gratuit. Însoțit de trăire fiecare vers. Și nu de una indusă. Poate că aici Ștefan e îndrăgostit. Atât de îndrăgostit încât privește pe furiș, de la distanță, căutând o cernere, un nivel de curățire de la care să poată sări în ceea ce e dincolo: "genunchii albi / născuți din gură". Mai văd aici un soi de aplecare a frunții, de îndoire, în fața cuvântului, o scrutare nemiloasă a lui, o punere la punct a gurii - a expresiei, pentru a da întâietate simțirii. Simțirea care spune simplu: "ce frumoasă ești". "Fărâmițate" trebuie eliminat, părerea mea, ciobul presupune existența unei fărâmări. Deși am pornit avântată spre a împărtăși cu voi ce văd eu aici, cred că o să mă opresc, pentru că am spus îndeajuns pentru a-mi motiva alegerea. Tăișul acestui text este al unui bisturiu, ținut de o mână care nu tremură și care vrea să vindece, vindecându-se mai întâi pe sine. Cred în puterea acestui text de a-și arăta, cu spatele drept, chipul! | |
| = răspunsuri | ștefan ciobanu [20.Oct.06 17:15] |
| tamara, sunt tare bucuros că ți-a plăcut poezia.și îți mulțumes că ai și arătat. li, mi-ai îmbrățișat poezia cu 'o ditamaie' dragoste și 'oho!' ai mai dat și stea... urmez sfatul tău cu fărâmițate și mă retrag în dosul stelei să văd dacă întânlesc pe cineva:) numai bine | |
| = stefan ciobanu | Ramona Ungureanu [21.Oct.06 00:56] |
| în spatele casei am genunchii albi născuți din gură sita înfiptă în mâini face vulcani mici de cenușă ce horor! :D se vor indura sa ma cresteze adanc? hmmm! nu prea inteleg: inainte iti doreai ca cioburile sa te cresteze=iti va curge sange la urma (asa inteleg eu), iar apoi ascunzi picaturile de sange? cum vine asta? prea mult sange, prea multe sacrificii, prea multa durere, plangere de mila, etc... nu sunt fana a acestui jen da poezele. dar asa-i sade bine poetului: sa sufere. :)) | |
| = Nu acord stele dar ai putea primi una luata de pe cer | Ghe. C-tin Orghici [21.Oct.06 10:42] |
| Daca poetul nu sufera, daca nu lasa durerea sa-i macine rarunchi, atunci cine ar cerne cenusa versului. Cam mult ar fi sa spun ca-mi este facil genul, dar poezia ta imi place, fata prafuita ce nu se uita la nimeni, da. | |
| = răspunsuri | ștefan ciobanu [21.Oct.06 21:35] |
| ramona, așa fac eu sângerez și ascund sângele ghe.c-tin, mulțumesc de vizită numai bine | |