| = tat twam asi | Anghel Pop [03.Oct.06 15:47] |
| Maestre, te-ai reinventat, ti-ai redefinit stilul. Se incheaga un volum aparte aici. Dar nu e clar in sonetul de mai sus cine cu cine vorbeste. E clar un bisnitar smenar (ziare in loc de euro) care vorbeste cu un client, dar cine e cine? Poetul e bisnitarul? Sau bisnitarul e poet in timpul liber? Iar de la "e negru chipul" incolo se rupe filmul si mai rau, zici ca treci in pielea clientului tepuit care se vaieta ca au trecut banii in portofelul LUI de afacerist. Cam alambicat. | |
| = Anghel | Adrian Munteanu [03.Oct.06 17:58] |
| Ai intuit toate segmentele epice ale textului, de la prezența bișnițarului, trecând prin dialogul dintre el și un client și la finalul care este o jelanie a celui păgubit, încât nu mai știu ce este neclar aici. Până și intenția de a scoate un volum separat în această manieră a, să-i spunem, sonetului urban, ai intuit-o. Faptul că nu se știe cine e unul și cine e celălalt, poate e în avantajul textului. La urma urmei e mai puțin important, din moment ce se distinge mișcarea ambelor personaje și surprinderea unei realități sociale. să ne mai auzim sănătoși. | |
| = Interesant... | Odãgescu Bogdan [03.Oct.06 18:21] |
| "Sonetele imaginare ale lui Jiji, traducere in limba romana corecta de Adrian Munteanu". Sper sa nu te supere aceasta eticheta pusa de mine, nu e rautacioasa. Sonet urban... hmm... chiar e interesanta ideea. Textul e autentic pana in maduva silabelor. Cine nu crede asta sa iasa langa chioscul de langa bloc si gaseste personajul cu pricina... Eu am in momentul de fata unul la maxim 20 metri de mine. Ironic, i-am acordat doua priviri acum cateva minute... | |
| = Bogdan | Adrian Munteanu [03.Oct.06 18:40] |
| Știi ce se întâmplă ? Sunt chiar onorat de intervenția unui tânăr și părerera lui despre un asemenea text. Dacă nu era ceva în regulă, tocmai din partea celui care are mai acut simțul realității, aș fi tras semnale de alarmă și, poate, m-aș fi reorientat. Așa însă, parcă simt un vânt din pupă și spun că mai avem multe de făcut. Și vom face. Mulțumesc și pe curând. | |
| = Mă aflu și eu vorbind din nou | Heghedus Camelia [03.Oct.06 19:30] |
| Această zgândărire a urâtului parcă ne urâțește și mai mult, indiferent de postura din care este privită, cititor sau scriitor. "nicio"? "cur"? | |
| = neclaritate | Anghel Pop [03.Oct.06 22:16] |
| Ce mi se pare neclar este felul in care se exprima bisnitarul: "și-ntr-a mă-tii burtă" in loc de "si-n burta ma-tii", "boase in loc de "coaie", "o vorba doar" in loc de "doar o vorba", "ți-am oferit" in loc de "ti-am dat", "iurta" in loc de "cort" (nu sunt asa de cititi bisnitarii incat sa stie ce sunt iurtele, dar un cort tiganesc tot cunosc ei, ca de acolo se trag). Stiu ca inversiunile acestea sunt cerute de canoanele prozodice, dar e neverosimil ca un bisnitar sa gandeasca/vorbeasca asa. In schimb nu e neverosimil sa vorbeasca in rime si cu ritm, am intalnit tarani fara nici o scoala care imi declamau balade dupa balade compuse de ei, moderne, satirice, cu referiri la personajele vremii noastre. Ei sunt obisnuiti cu rima/ritmul si pentru ca stiu pe de rost tone de texte de muzica populara/manele, etc. Dar niciodata oamenii acestia simpli nu vorbesc intr-o forma care tradeaza un poet citit: "a mă-tii burtă". Daca se lua primul vers ca "un pumn în coaie și in burta mă-tii" se putea continua la fel de realist. Si atunci bisnitarul prindea contur in fata ochilor nostri de tepuiti. | |
| = Camelia, Anghel | Adrian Munteanu [04.Oct.06 11:46] |
| Camelia - știu că această manieră în care scriu acum îmi îndepărtează vechii și constanții cititori. Aceia care vroiau să vadă neapărat frumosul și armonia reprezentate de sonet, să se recunoască în ele. Îmi asum acest risc, intuind faptul că trebuie să aduc sonetul mai aproape de noi, de trăirile și limbajul contemporan, dacă vreau să demonstrez că el este viabil și astăzi.Urâtul de care vorbești ne înconjoară și este o realitate. Consider că putem face un pas spre limpezirea și diminuarea lui mergând pe formula "cui pe cui se scoate". Nu avem cum și de ce să-l ocolim, nu avem cum și de ce să-i ignorăm efectele. Cred că această formulă, dincolo de faptul că zgânără urechile, poate avea meniri purificatoare. Anghel - toate formulele pe care le propui au justificare și logică, dar nu pot fi aplicate în practică.Tot ce propui determină ieșirea din cadrul restrictiv al sonetului care impune, obligatoriu, un anume număr de silabe pentru fiecare vers. Așadar, vreau nu vreau, îl fac pe bișnițar un pic mai cult decât îi este felul, lucru pe care mă împac cu ideea că îl putem accepta , fiind vorba de convenția pe care o reprezintă o poezie, în ansamblul ei. Apoi formula, e drept, mai firească, "burta mă-tii" nu poate fi folosită pentru că nu se găsesc patru rime, cât îmi trebuie mie, în "ătii". Dacă le găsești tu, sunt gata să schimb tot. Asta e, ne încadrăm formulei impuse de sonet, cu riscurile de rigoare. | |