| = ... | Costel Stancu [01.Oct.06 14:21] |
| Poem al tomnei care ne cotropește pe toți, chiar dacă numai în gînd. Poezia rară? *coapsele tale s-au făcut păsări călătoare*.Rara avis, vizualizarea acestei desprinderi mă repede cu gîndul la fuga sufletului de trup spre a se înnobila. Mă bucur de revedere – aici, acum – poemul pare o pictură în bătaia vîntului ce-l duce, îl duce pînă ni-l aduce. | |
| = criza a toamnei | Odãgescu Bogdan [01.Oct.06 16:24] |
| Parca toamna distruge parcursul firesc al naturii, dupa cum il descrii tu, alungand ordinea si dezlantuind o mica anarhie... Pare aproape o imagine apocaliptica, insa ai delimitat bine ideea ta de aceea a unui final de lume, prin "iarăși"... Privesti in perspectiva, vorbind si de ninsoare. Criza asta a toamnei se resimte puternic... | |
| = raspunsuri | Nuta Craciun [03.Oct.06 00:45] |
| Costel aceeasi toamna te cotropeste si pe tine deci… aceeasi toamna care adauga noi trepte, pe care tot coboram, coboram… si eu ma bucur, iti multumesc de cuvinte, imi tin vara aproape! Bogdan da, poate e doar o criza a toamnei, poate sufletul meu a luat drumul cocorilor dar se va intoarce… mi-ai simtit nelinistile, pe care din pacate nu le pot scrie fara sa deslantuiesc o apocalipsa:) anana scuze de intarziere | |