| = norocul meu că n-am pa! | Adrian Firica [28.Sep.06 22:54] |
| te citez: "[... cineva să-mi întindă o mână plină de furnici în toate ușile așa ca să mă-ntreb oare la ce se așteaptă pe toate continentele mele spuneam că s-au umplut vitrinele cu morți trimit un coafor o manichiuristă învăț cum să-și șteargă pământul pe buze cu mâneca hainei de porțelan demonstrez până rămân fără gură dădeai din cap vrei să dormi însemna că ar putea urma sau nu]" PA! | |
| = *să mă întreb oare la ce se așteaptă? | Maria Prochipiuc [29.Sep.06 11:51] |
| Realizări deosebite din punctul meu de vedere: îi învăț cum să își șteargă pământul de pe buze cu mâneca hainei de porțelan după care cineva să îmi întindă câte o mână plină de furnici un poem cu trimiteri spre alte incifrări de gânduri și sentimente, un poem mulat ușor pe trupul autoarei, poem ce poate fi destinat doar unei singure persoane ( ma refer la individualitatea fiecărui cititor) dacă reușește să treacă dincolo de cuvinte și să le dea noi sensuri. | |
| = Adrian, Maria (cititorilor mei) | silvia caloianu [30.Sep.06 09:25] |
| Adrian, Maria, m-am bucurat sa va aud (chiar daca am tacut...). Vreau sa recunosc: pana acum cateva minute, strofa a doua putea sugera lucruri neintentionate. cred ca am pus punctele pe "i", adaugand aceste randuri: "adică iarăși trebuie să pleci subit înhămat la pianele acelea subterane" | |
| + un poem excepțional | mircea florin sandru [01.Oct.06 16:27] |
| un poem cu adevărat excepțional, care merge departe în abisuri, în subteranele vieții și ale morții, un poem frisonant, pe care cu greu îl uiți, o mostră incontestabilă de talent poetic. felicitări din toată inima! mircea florin sandru. | |