| = printre scândurile din gard îți număr pașii gri | Maria Prochipiuc [20.Sep.06 00:09] |
| să nu-ți mai aștepți porția de cer dimineața nu mai meriți soarele ăsta roz la comandă toți oamenii se plimbă pieziș în șir indian sătui să te privească așa negoală s-aștepte să te vadă cum nu te văd numai eu- îmi aștept cu sau fără voia cuiva porția aceasta de cer, soarele roz? Ai schimbat culorile? Interesant, nu știu de ce nu te mai recunosc în versuri, ești atât de departe de ceea ce cunoșteam eu, de ce știam eu, acum te găsesc roz poate și bombon, ce zici? . Ultimul vers de aici îmi place dă o întorsătură celorlalte versuri. O stare de neliniște pătrunde printre versurile tale, dana mereu rătăcită pe alte drumuri , iar tu poetule, nu reușești să-i vezi urmele decât printre scândurile de la gard. Interesant, poate de acolo poți descoperi misterul spre intrare. | |