| = La masa savantului | mariana fulger [16.Sep.06 12:19] |
| Frumos. Toți suntem jucători educați, după cum ne-a fost norocul, să vedem realitatea într-un fel sau altul. Realitatea vieții sociale ne este impusă de factorii decizionali ai vieții noastre colective. Cum vedem realitatea fizică fiecare este consecință directă a educației primite, a celei pe care ne-am însușit-o tot restul vieții, a percepției extrasenzoriale, a imaginației și a norocului - forma cunoscută de toți a hazardului. Modul în care acționează materia nu ne face decât să înțelegem, atât cât suntem dispuși, că trecutul este doar o mulțime de secvențte de prezent întipărite în conștiința noastră direct sau relevate nouă prin învățături de ceilalți participanți la spectacolul vieții. Cât de nesfârșită e viața, e discutabil. Nimic din tot ce există nu ne dă speranța că e infinită. Modul în care formele geometrice pot reprezenta realitatea, capabile să răspundă unor legi cunoscute prin intuiție sau prin observare pas cu pas, nu ne spune încă nimic nimic despre nimic. Hazardul ar putea să ecplice multe, dar întâmplarea e mai greu de înțeles decât tot eșafodajul științei. Mult noroc în această muncă migăloasă de a explica viața. O zi fericită. | |
| = se cere ideea | andreea iancu [16.Sep.06 12:32] |
| mi-a placut, dar a ffost prea o trecere in revista a unor date pe care le stiam deja. fiind si eu tot la filozofie, eu l-as fi facut altfel. fiind eseu, deci incercare; as fi prezentat contextul, generalul,apoi as fi continuat dar argumentand ori prin fapte, evenimente, citate si la sfarsit parerea personala, adica ideile mele personale si originale. altfel pare a curs de scoala si, zic eu, ce se cere acum in filozofie nu este eruditia si a arata cata filozofie stii mai ulta ci felul de a exprima cat mai simplu si mai convingator un sistem. revin sa zic, care iti este ideea? (noica) adica trebuie sa ai idei proprii pe care sa te sprijini , de la care sa poirnesti, nu sa zici si tu, sub o alta forma acelasi lucru. se cere continuare, nu stagnare. asta nu inseaman ca eseul tau nu este bun, dar este bun si atat.gandeste-te, medeea | |
| = text scolaresc | Manolescu Gorun [18.Sep.06 08:41] |
| "eu l-as fi facut altfel. fiind eseu, deci incercare; as fi prezentat …etc. [iar] la sfarsit parerea personala, adica ideile mele personale si originale. altfel pare a curs de scoala si, zic eu, ce se cere acum in filozofie nu este eruditia si a arata cata filozofie stii…." (Andreea Iancu) Eseul, după umila mea părere, înseamnă un "sens" (de mișcare) și nu o "învârtire pe loc" (chiar și pe un loc intens de bogat populat - ca în cazul unor exegeze de excepție). Sau pe un spațiu gol devastat deja de alții (în cazul unor "interpretări" banale). Mai mult, eseul îți conferă libertate. Libertatea interpretării. Care poate merge chiar până la "deformarea" originalului fie și până la "contrazicerea" acestuia. Și aceasta pe baza tocmai a unor sugestii chiar ale textului (textelor) originale pe care autorul nu le-a avut în vedere dar care, pentru opere care-și merită titlul de "operă" ("sistem" filosofic în cazul nostru) fac din ele "opere deschise" în sensul lui Ecco. Exemplu: Andrei Cornea cu a sa "Când Platon nu a avut dreptate" (titlu reprodus din memorie). Concluzie: text cuminte, școlăresc. Nici măcar de prezentat într-un seminar la facultate. Unde se cere, în cadrul unui astfel de seminar, ca ceea ce se prezintă să stârnească discuții chiar și contradictorii din care participanții să aibă de câștigat. | |