| = cu | Valeriu Dandeș Ganea [14.Sep.06 21:00] |
| crucea ne dă verticalitate dincolo de semne cardinale vin spre tine cu dorința îmbrățișării - sunt cruce! nu mai dovedesc deschid brațele - sunt cruce! (pot continua) în lipsa crucii am fi fost chirciți sau... (și probabil trec pe mess restul) poemul se comentează cu inima cu stimă valu | |
| = valeriu | florin caragiu [14.Sep.06 21:20] |
| Am vrut ca de "Înălțarea Sfintei Cruci" să aduc și eu un cât de mic cuvânt de mulțumire pentru cât bine mi-a făcut mie Dumnezeu. Mulțumesc pentru brațele deschise și mă bucur că ai împărtășit cu mine bucuria acestei zile. | |
| = nu aveți decât să alegeți tot acolo se ajunge | constantin cornelia claudia [15.Sep.06 06:46] |
| te-ai gândit vreodată de ce erau puși ereticii pe cruce, printre care și gizăs? pentru că era folosită ca simbol al cunoașterii, evoluției spirituale, de aceea. au spus unei lumi că cel ce pretinde a fi adevărul, pe crucea inventată de cei ce pretind că adevărul nu e cunoscut trebuie să moară exemplu pentru cei ce mai au curajul să continue așa zisa denigrare a religiei de atunci, ce ținea omul în întuneric, departe de sufletul său, Marele Adevăr necunoscut. apoi s-a născocit, când au apărut tot mai multe dovezi despre necesitatea cunoașterii și infinitul său, că așa trebuia să se întâmple ca să se mântuie omul, ei doar au fost mâna destinului. cei ce au crezut nu sunt cu nimic mai buni decât cei ce au mințit, deoarece orice suflet curat știe că are nevoie de iubire pentru că poate să iubească și știe că a spune că ea și ceea ce e capabil de ea trebuie sacrificat e ca și cum ai spune că vrei să distrugi sufletul să nu mai poată rezista, să nu mai vrea să existe. un amestec de adevăr cu minciună în apocalipsă, după mintea mea. mânia e reală, e reacția sufletului din triptic ce s-a hotărât să lupte nu să cedeze, minciună e că nu lumea va fi distrusă ci lumea va fi salvată, de ceea ce o strică. | |
| = cornelia | florin caragiu [15.Sep.06 10:10] |
| M-a izbit tonul de batjocură, stâlcirea numelui Domnului, care arată care e spiritul în care se desfășoară comentariul. Este ca o aruncare cu lături și aceasta nu te onorează. E foarte urât din partea ta. Asta cu inchiziția este în sine o deviere fatală a politicii catolice, în care religia nu numai că s-a împletit cu statul dar a devenit o superputere politică. Ceea ce constituie o gravă deviere de la Tradiție. Cunoașterea spirituală invocată era în fapt o orbire, sensul cuvintelor poate fi deturnat politic. Oricum, în zilele noastre Papa și-a asumat greșeala și și-a cerut iertare, după câte știu. În decursul istoriei, infiltrarea politicii agresive în viața Bisericii a avut urmări negative. Nu numnai păgâni, dar și numeroși sfinți chiar au suferit prigoane. Cei ce au folosit crucea ca instrument de tortură au folosit cealaltă față a crucii, s-au îmbrăcat pe ei înșiși în blestem ca și cu o haină, căci simbolul este bivalent. Biserica este comunitatea celor ce se curățesc și se sfințesc, a celor ce slujesc iubirii, însă așa cum Iuda a căzut chiar fiind Apostol, ca în orice comunitate formată din oameni sunt și unii care se comportă ca aceia care l-au răstignit pe Hristos și slujesc diavolului. Aceștia caută puterea și slava de la oameni și fac mult rău, dar răul este îngăduit de Dumnezeu ca să se cearnă și să se lămurească inimile. Grâul și neghina se cern la sfârșit. Însă Biserica este vie prin sfinți și prin cei ce se curățesc, care își asumă crucea în sensul jertfei și dăruirii de sine iubitoare și se împărtășesc fără osândă cu Trupul și Sângele Domnului. Căci așa cum spune Sf. Apostol Pavel, există și o împărtășire spre osândă, adică cea profanatoare sau în care omul nu se leapădă de răutatea sa. Eu când spun cruce mă refer la jertfă și dăruire de sine conștientă, la unirea în duh a omului nu numai cu propriul suflet, că nu e de ajuns o monadă izolată, ci și cu Preasfânta Treime și prin aceasta cu toți oamenii creați întru comuniune după chipul lui Dumnezeu. Crucea a fost altarul de jertfă al Domnului pentru că s-a jertfit de bună voie luând asupră-și păcatele noastre ale tuturor, murind în chipul îmbrățișării a toată lumea. Învierea a transformat crucea din nebunie și sminteală în semnul puterii dătătoare de viață a lui Dumnezeu. Cei care denaturează sensul Crucii se lipsesc de puterea Învierii și pentru ei Crucea devine iaarăși nebunie și sminteală, sursă de suferință și blestem, ca un altar închis și batjocorit. Bineînțeles că în viața sa omul poate profana orice, dar profanarea se răsfrânge asupra lui însuși. | |
| = Danes&Co | carmen mihaela visalon [15.Sep.06 09:32] |
| Remarc prezenta unui simbol nesustinut de valoarea poetica a textului si a laudatorilor de profesie. Felicitari pentru ca ati rezervat locuri de parcare la fiebinti, prin actiunea de guerilla din ultimile saptamani. Cat despre cruce, da. Pe ea sunt rastigniti criminall care cred in valorile adevarat dar si talharii la drumul mare. | |
| = cornelia, carmen | florin caragiu [15.Sep.06 10:08] |
| Am postat un text care încă nu a apărut, îl voi rescrie dacă e cazul. Ideea jertfei nu stă în jertfirea iubirii ci în dăruirea de sine din iubire, sufletul nu se distruge ci se află căci jertfa în sensul creștin e dăruire care descoperă și îmbogățește sufletul, tocmai pentru că atrage harul lui Dumnezeu care e Însuși Comuniune Treimică, și naște comuniunea, reciprocitatea. Sufletul se întunecă a moarte numai dacă se închide în sine în egoism monadic. De aceea, în înțelegerea creștină, cunoașterea propriului suflet nu se poate desăvârși decât prin cunoașterea și experierea iubirii lui Dumnezeu. Restabilirea legăturii vii cu Dumnezeu prin rugăciune și împărtășirea de Tainele Sale, cu Însuși Trupul și Sângele lui Hristos, împărtășire care e centrul Bisericii, restabilirea relației verticale ajută la primirea și extinderea comuniunii Sfintei Treimi pe orizontală, prin iubirea față de toți oamenii și întreagă creația lui Dumnezeu. Aceasta este crucea ca semn al puterii lui Dumnezeu. Pentru cei care o folosesc ca instrument de tortură, și îi denaturează sensul de altar al jertfei lui Hristos din care ne izvorăște învierea, Crucea rămâne un altar închis, profanat, semn al nebuniei și smintelii, purtătoare de blestem pentru batjocoritor. Crucea e simbol ambivalent, și ca în orice comunitate, chiar și în cea apostolică, au existat trădători ai Crucii Învierii în favoarea Crucii blestemului. Încă o dată, te rog să nu mai stâlcești numele Domnului pe pagina mea, nu că nu ești liberă s-o faci, dar nu se cuvine, pare ca o aruncare cu lături, și nu te onorează. carmen: ce să-ți mai spun că ești și așa destul de amărâtă. Doar atât, vizavi de ce a spus Cornelia mai sus: ]n sensul cre;tin, Crucea nu e instrument al dreptății ci al iubirii, iertării, milostivirii, împăcării. Chestia cu rezervarea locurilor la fierbinți cu un singur comentariu e ridicolă. Eu personal nu știu despre nici o acțiune de guerilă în ultimele săptămâni. Credeam că am închis capitolul unicei mele intervenții de mai demult. | |
| = te-am verificat ciao | constantin cornelia claudia [15.Sep.06 14:01] |
| nu te speria nu am stâlcit numele decât să înțelegi tu că pentru mine e ceva familiar, dar tu pentru mine ești un străin. în plus dacă nu simți dincolo de cuvinte e clar. acum am dovada. | |
| = Florin | carmen mihaela visalon [15.Sep.06 14:09] |
| A ierta nu inseamna a uita. Ref. la secure, am ingropat-o de mult, ceea ce nu insemna ca nu mai am dreptul sa semnalez ceea ce se intampla. De dragul adevarului, in care cred. Cat despre afirmatia ta ca sunt destul de amarata, trebuie sa-ti dau dreptate. Sunt! Din cauza fariseilor si a celor care dispun crucificarea celor nevionvati, pentru a le trage hainele la sorti. Revenind la poezie, ai dreptate: "Fara cruce moartea nu poate sa moara." | |
| = mie mi-a placut mult inceputul | Dan Cârlea [15.Sep.06 14:35] |
| "Fără cruce, lumea ne atârnă de gât ca o spânzurătoare, „da” și „nu” sunt scrâșnetul foarfecii prin coala simțirii" sincer, sincer, as fi renuntat la urmarea cu steaua, ia uita-te daca nu zice mosu Dan bine, parca e mai tare fara, adicatelea asa : "Fără cruce, lumea ne atârnă de gât ca o spânzurătoare, „da” și „nu” sunt scrâșnetul foarfecii prin coala simțirii Îmbrățișarea-i doar rană, cădere în golul dintre atomi, înveliș sub care moartea nu poate să moară și doi nu mai ajung să devină una" ... Cornelia, cam multa agresivitate fara temei, fata de un om care nu deranjeaza pe nimeni. Cand scrii "gizăs", ca un pusti fracturist, in sensul rau al termenului, la ce te astepti de la un om atasat de credinta ? Nu la niste explicatii ca lumea ? | |
| = răspunsuri | florin caragiu [15.Sep.06 14:55] |
| Cornelia: Fiecare face cum îi dictează conștiința. Deși părerile noastre diverg, eu te stimez ca om, și nu am făcut decât să-ți spun părerea mea sinceră pe tema asta. Cred că am și eu minimul "drept" la clarificarea unor lucruri care mi se pare că sunt prost înțelese, pe de o parte, și la a solicita (fără a impune) pe pagina mea măcar, un minim respect. Ai putut vedea că nu politizez în nici un fel ceea ce spun, ci am remarcat faptul că ceea ce se vede ține de specificul creștin. Chestia cu verificatul și cu dovada mi se par chestii absolut copilărești, adică ce, îți iei jucăriile și pleci? Hai nu te supăra, să fim serioși, indiferent de divergențele inerente, poți să mai treci, că nu mușc! :) Ne mai șlefuim și noi prin "frecușurile" astea. carmen: ești o persoană deosebită, bucură-te de viață, nu mai te consuma atâta cu ispita asta, și folosește-ți energia pentru rugăciune, creație, comunicare. Think positively, cum zice americanul. | |
| = crucea | andreea iancu [15.Sep.06 14:51] |
| mie mi-a placut bien sur inceputul in special, dar mai ales filozofia inserata, la care u stiu daca te-ai gandit, dar pe care eu o vad. democrit cu cadearea dintre attomi si crucea pe care eu am vazut-o ca simbol pt liberul arbitru. iar un alt sens este acela de destin, astfel ajungem la divin, la afirmare; mi-a placut mult, medeea | |
| = dan, andreea | florin caragiu [15.Sep.06 15:32] |
| Dan: se poate să ai dreptate, mai reflectez un pic. Andreea: mulțumesc de citire și conexiunile remarcate atent. E interesant că crucea indică un destin unit cu libertatea, adică nu implacabilul antic, ci însăși iconomia divină care e cadru de afirmare a libertății. Mă bucur mult de trecere. | |
| = fara cruce | carmen manuela macelaru [15.Sep.06 15:35] |
| O poezie de-a dreptul simbolica, plina de idei si imagini. Foarte frumos. Moartea nu putea sa moara - mi se pare un vers genial.Fara cruce cuvintele orbesc, fara cruce lumea ne atarna de gat. Repetia nu face decat sa accentueze importnta ei si mai ales scopul divin pe care un om religios il percepe. E un elogiu pentru un bun crestin. Frumos. | |
| = carmen manuela | florin caragiu [15.Sep.06 15:43] |
| carmen manuela: mulțumesc de com, în fapt crucea e un simbol universal al unirii contrariilor, transfigurat în creștinism ca arhe-icoană a unirii între Dumnezeu și creația sa. | |
| = Guenon | carmen manuela macelaru [15.Sep.06 17:16] |
| Expresia folosita de tine unirea contrariilor,este celebra deja, data de Guenon. Dupa cate stiu eu, crucea a fost cel mai devreme reprezentata mai ales in Iran, inca din mileniul 4, posibil un simbol solar. | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| un intreg debit despre fara cruce. of, atata simbolism incat pe mine cel putin ma plictiseste. ca sa nu mai zic de chestiile alea abstracte care apar la tot pasul si inchisteaza si mai tare textul. genul asta de scrieri ar trebui sa ramana for the record, undeva pe caietel, pentru ca gandurile nu sunt neaparat de fiecare data afise ce de pus pe pereti despre un spectacol la care vine lumea. pentru mine la acest text, sala este goala. | |
| = Claudiu | florin caragiu [15.Sep.06 21:05] |
| Mulțumesc pentru părere, Claudiu. Nu prea sunt de acord cu ce zici tu, mi se pare că faci confuzie între simbolic și abstract, e firesc să îți pară așa, fiindcă tu sapi într-o direcție cumva opusă. Apropo, fără a face vreo comparație de valoare, la filmul Călăuza de Tarkovsky erau în sală vreo cinci băieți vorbitori de slang care scuipau semințe și se ofticau, că mamă, cum au pierdut ei timpul și s-au plictisit de moarte. Deci criteriul tău mi se pare irelevant pentru valoarea unei opere de artă, singularitatea artistului fiind esențială, dincolo chiar de receptarea imediată, comercială. Așa că... chestia cu caiețelul și spectatorii e zău, o dădăceală puerilă. La bună vedere! | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| ce legatura are comentariul meu cu faptul ca tu ai observat ca niste tineri aproximativ de varsta mea nu apreciaza filmul ala ? e simbolism si e si abstract. fara cruce e prima, iar a doua "Îmbrățișarea-i doar rană, cădere în golul dintre atomi, înveliș" sau te pomenesti ca asta n-o fi suprarealism. si mai sunt si altele. dar eu ce sa zic ? tinerii de varsta mea nu apreciaza filmele care-ti plac tie deci ti se pare normal ca mie sa nu-mi placa ce scrii. asta e o mentalitate de... cum sa-ti zic ? mai bine nu zic. chestia cu caietelul pentru tine o fi puerila, pentru mine insa e o chestie reala, prea toti melo-dramaticii de pe site-u asta au impresia ca orice petarda de gand e poezie. te salut si eu | |
| = . | florin caragiu [16.Sep.06 00:26] |
| Bine ai zis, niște tineri de vârsta ta, și nu "inerii de vârsta ta", căci eu am avut mai mulți studenți de vârsta ta care apreciau în mod deosebit ceea ce poate un număr mai mare de alți tineri de vârsta ta nu apreciau, deci nu e vorba de un "conflict" între generații ci de gusturi. Eu nu fac discriminări între vârste ci între moduri diferite de a concepe ceea ce este atractiv. Bineînțeles și între moduri de comportare față de celălalt, partea a doua. Cred că aceeași proporție se regăsește la toate vârstele. Ceea ce am vrut să spun este că experimentez modul meu propriu de exprimare a stării poetice, chiar dacă pentru o paletă de cititori pentru început poate mai selectivă, însă nu neglijabilă, cum sugerezi poate ca să îți justifici inechitabil demersul. În al doilea rând, operele de valoare și cele comerciale nu coincid decât f. rar, e un lucru evident, nu ai de ce să te superi. Și care ar fi mă rog, problema, cu inserarea unor elemente suprarealiste? Mă bucur că nu faci confuzia de mai sus, am avut vaga impresie, poate că m-am înșelat. Comparația cu Tarkovsky avea relevanța de a arunca o lumină asupra condiției artistului care nu scrie neapărat pentru publicul larg consumator, ci pentru a adânci, a exprima și a duce mai departe o experiență, a deschide un drum, și a fora după lumină chiar într-un loc socotit de unele spirite grăbite și comode poate înfundat. Acolo unde și cum îl poartă inspirația sa. Nereușitele sau reușitele au fiecare importanța lor pe acest drum. Dacă am considerat să public pe acest atelier acest poem, înseamnă simplu că nu e de caiețel pentru mine, așa că aici nici nu te contrazic, dar e părerea ta pe care nu o împărtășesc. Alles klar? A zice că sala e goală când alții au scris comuri înaintea ta, și unora chiar le-a plăcut, înseamnă a-i desconsidera, a-i trata ca și cum nu ar exista. Mai reflectează. Numai bine. | |
| = erata | florin caragiu [16.Sep.06 00:33] |
| 1. în loc de "inerii", "tinerii" 2. "nu fac discriminări între vârste ci distincții între moduri de a concepe ceea ce este atractiv". Adică apreciez diversitatea. Mai puțin lipsa de tact, deși o înțeleg foarte bine, că am trecut și eu prin tot felul de probleme. Tocmai de aceea deși abordez versantul poeziei religioase, care face parte totuși din artă și își are specificul lui, fiind un teren dificil, citesc poezie de tot felul. | |
| = of | Andu Moldovean [16.Sep.06 01:22] |
| Tosa are dreptate Florine si asta nu-i blasfemie. "for the record" niciun adevar omenesc nu sta pe cruce batut in cuie ca Mantuitorul. Trebuie sa plecam urechea. Bobadil. | |
| = andu | florin caragiu [16.Sep.06 01:33] |
| Andule tată, ce frumos le zici! O să mă strădui sincer să țin cont și de sfatul vostru, sunt convins că e bine intenționat. | |
| = oameni | Maria Del [17.Sep.06 02:56] |
| Dupa intelegerea mea, aici e vorba de o "crucificare" a balastului de ganduri, simtiri si hotarari nefericite pe care toti il purtam mai mult sau mai putin si care ne impiedica sa fim ceea ce suntem: oameni. Mi-as dori mai multa toleranta in discutiile de aici. Sunt de o duritate maxima. Dar inteleg ca punctele de plecare sunt prea diferite si poate ca exista o prea mica vointa de a ajunge la un dialog constructiv. Toate acestea ma intristeaza, dar cred ca isi au rostul lor, altfel nu le-ar lasa Dumnezeu pe acest pamant. Cu drag | |
| = sorry | florin caragiu [22.Sep.06 22:08] |
| Răspund cam târziu fiindcă am fost extrem de ocupat și nu am avut timp. Îmi pare rău că s-a întâmplat să iasă niște scânteioare pe-aici primprejur, eu o văd ca pe o "luptă dreaptă", fără pic de ranchiună. Cum am mai spus, e firesc să se mai încingă spiritele, ne mai șlefuim și noi, important e să rămânem în dialog. Oricum mulțumesc tuturor pentru trecere și îmi cer iertare la toată lumea. | |
| = iertare si intelegere | Maria Del [22.Sep.06 22:52] |
| Faptul ca iti ceri asa iertare ma face sa ma simt inca o data ca si cum ti-as fi dat cu buzduganul in cap si m-as fi nimerit pe mine. De aceea stau si eu aici si cer si eu: iertare. Si mai sper - si eu: intelegere. | |
| = maria | florin caragiu [22.Sep.06 23:50] |
| Stai liniștită, nu am de ce să te iert, dimpotrivă, îți mulțumesc de înțelegere și semn. | |