| = corina, | ioan peia [12.Sep.06 13:34] |
| e un anumit tip de închistare în limbaj, de răsucire nefirească, de scrâșnet liric - poema nu are curgere, nu respiră. iată: "Frica din aripi și dorul din lese îți împletește întâmplările." nu pot găsi nimic lizibil aici, fraza nu are prospețime și originalitate, abundă în truisme tehnice: "frica din aripi", dorul din lese", și chiar în discordanțe fonice: "împleteșete întâmplările". apoi: "Fiecare semn seamănă stepe întrebări.", care supără atât de tare la ureche, încât nu-ți poți stăpâni o grimasă de apărare. La fel de neinspirat este și versul: "Doruri cu pietre la glezne îmi cerșesc clipe." mai la vale, lucrurile se mai așează un pic, sunt ceva mai limpezi, deși nu se poate evidenția ceva în mod special, ca o reușită. în concluzie, aș zice că e un rateu încercarea ta poetică... | |