| + ... | ioan albu [09.Sep.06 22:24] |
| acesta este un text despre boală și despre suferința cronică ce o însoțește. munca, etimologic înseamnă "chin", și despre o asemenea muncă se vorbește acum. BI-ul din titlu se referă nu doar la dualitatea materie-fond (o dualitate cam bizară) ci și la polaritatea vieții, punctată de momente de alb pe fond negru. textul merită un însemn de încurajare, pe care îl dau bucuros. | |
| = din cronicul unui suflet | cornel stefan ghica [09.Sep.06 22:50] |
| cronicul este o normalitate de care refuzam sa tinem cont. de-atata "poezie" am dat in diabet, iar versurile au devenit doar o insulina pe cale de expirare. | |
| = diabet | ioana barac grigore [09.Sep.06 23:05] |
| ma gandeam ca diabeticul nu se repede la zaharnita, cornel. nu? are legume si fructe la indemana. mai acre, mai amare... poemul tau este legat, scurt (ceea ce e bine), si are alura. ai discurs, ai bariere, nu ai poticneli, convingi. imi palce in special strofa 2 (mai putin "ca si o speranta"). este un poem al hazardului care pune stapanire pe acum si atunci si le relationeaza. si eu am senzatia ca fondul si substanta sunt cam acelasi lucru in poemul tau. forma? am apreciat si forma de advertising pe care ai facut-o. | |
| = ioana, diabeticul se repede la prajituri ( mai ales daca are o criza hipoglicemi | cornel stefan ghica [09.Sep.06 23:17] |
| ca orice cronik (care ma respect) iti spun ca sunt satul de-atata realitate. cu diabetul in sange imi dau seama ca visul si amintirile sunt singurele care mai pot face diferenta vis-a-vis de pocariile pe care vrem (cu orice pret) sa le dam o aura de valoare. | |
| = hei | ioana barac grigore [09.Sep.06 23:28] |
| important este sa-ti placa si sa nu faca rau celorlalti. putem valoriza nonvaloarea daca asta este ce ne face fericiti. ea devine valoare pentru noi. visul si amintirile nu sunt chiar ce se recomanda unui diabetic. o aruncare in fluviu de pe portile de fier doi, ami bine... ma bucur sa te cunosc. | |
| = nu cred c-am sa mor in timpul vietii | cornel stefan ghica [09.Sep.06 23:45] |
| ... iar daca invers, am trai in timpul mortii poate ne-am da seama de O FRUMUSETE... si am da realitatii un impuls neasteptat, pe care sa-l intelegem (doar pierdut) ca o lupta intr-un spatiu ales de Dumnezeu inaintea noastra. si eu ma bucur sa te cunosc | |