| = cuvinte | constantin cornelia claudia [29.Sep.06 20:23] |
| '' Adevărul și căutarea lui. Iar căutarea adevărului, începe întotdeauna din noi înșine către în afară și nu invers.'' Surpriză! Poți să găsești relația ta cu adevărul, nu pe el însuși, chiar de te-ar căuta el pe tine s-ar disimula sub relația în oglindă. Adică: ce simți pentru mine, simt și eu pentru tine. Pe aceste afecte vin și ideile care se potrivesc. Să zicem acum, de exemplu, înfiripăm o relație în oglindă, fie de la mine spre tine, fie de la tine spre mine. Automat fără ghidaj, e de la cel mai impur la cel mai pur, deoarece primul aspiră spre sus. Evident, eu sunt cea pură aici. Mergem pe fir mai departe. De ce aș accepta eu să atrag spre tine ideile corespunzătoare, când eu nu știu cum le folosești și în ce scop existențial. Doar ca să mă folosesc de mecanism și să beneficiez și eu de partea mea de idei, acum fiecare și cu puterea de percepție personală că de dat se dă dar nu se bagă în sac? Nu, mulțumesc, eu nu am nevoie de tine, ești mai jos decât mine, ori ideile pe relația dintre mine și baza adevărului ca ființă sunt net superioare și îndeajuns de satisfăcătoare. Poate să vreau un test, mai ales că nu am mai făcut până acum. Gata! Deja am obosit, ceea ce înseamnă că am refulat ceva, adică m-am opus unei interacțiuni dintre noi care tindea să-ți dea ție controlul. Prima concluzie, secret. Nu îmi place să fiu deviată, ceea ce uneori e doar un orgoliu, poate să fie benefic, dar deocamdată rămân la stadiu teorie, nu știu și nu mă arunc să-mi afectez subconștientul. | |