| = tu poti si eu nu | emilian valeriu pal [02.Sep.06 20:50] |
| Acesta nu e un pre-text, nu e un jurnal. E o bucata din tine, drept pentru care prefer sa te citesc si recitesc in tacere. Emil | |
| = da | ioan peia [02.Sep.06 21:12] |
| text grav, profund, dureros. e ca un sfârșit de poveste care mai continuă doar pt că alternativă nu există... | |
| = picatura chinezeasca | Realdo Tokacs [02.Sep.06 21:31] |
| E ca o picatura chinezeasca, erotic vorbind. Ca un voal ridicat pe trei sferturi, lasand mereu ceva ascuns, un final ce nu se spune si abia se lasa banuit. E un joc interior, dupa cum reiese aproape textual. E...fain si-atat, uita ce-am zis mai sus. | |
| = "M-am obisnuit sa te iubesc in mine"! | Liviu Ioan Copos [03.Sep.06 08:03] |
| Un text in stilul consacrat Ioana Cheregi Crisan, poate mai trist ca de obicei si mai "teluric". Impresia de ruptura profunda si inevitabila, pe fondul unor nostalgii framantate intr-o realitate absconsa, dar suportata, de "impacare cu gandul", cu acest "mimetism al realitatii" si al noptii, in "aceasta iubire de cremene", "de ciocnire mortala", care este de fapt o autoflagelare constienta si acceptata, ne poarta intr-o realitate "acra", cumplita de abtinere si instrainare perpetua, a unui om care isi "poarta tacerea ca pe o pelerina de ploaie". E ca un strigat in noapte, a acelor "copii nenascuti", raspandit in "citoplasme", care desi irosit, ar impresiona poate si pe... "domnul M". ..."Nimic din ce este nu ar mai exista". Oare? | |
| = despre realitate și alte povești | ioana cheregi crișan [03.Sep.06 11:16] |
| Emil, chiar așa este...o bucată din mine. tu poți orice, cred :) mulțumesc de citire. Ioan, mă bucur că te regăsesc aici. pentru o clipă m-am speriat...știi tu. m-ai citit corect. mulțumesc. Realdo, eu nu sesizez picătura chinezească, nici jocul interior. mai degrabă cred că am ridicat prea mult voalul de data asta. te mai aștept cu drag. Liviu, ai revenit și asta mă bucură. la întrebare nu pot să-ți răspund. de fapt nimeni nu poate spune ce ar fi fost dacă...ochii mei nu ar fi fost albaștri, să spunem. te mai aștept. | |