| = atelier | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| as hali salan da n-am, cam asa rimeaza primele doua versuri criogenia salveaza romania/mi-a placut melodia aceea ne iubeam ca doi nebuni ar simplifica versurile alea 2 inutile, dar oricum sunt super uzitate sortimente astrale-waw, le-a pus pe zodii domnule sau cum? aveai sange intre unghii, intre degete sau sub unghii? ioano, esti constienta ca acest text este de atelier? Fa un gest si pune-l singura | |
| = :) | Costin Tănăsescu [02.Sep.06 14:16] |
| de câte ori ai tăiat mânzul ăla ioana? :) am râs cu poftă și mi-e teamă că nu asta ai vrut. mai trec. | |
| = Ioana | Jipa Lavinia [02.Sep.06 14:24] |
| e totusi o simbolista, sau asa se vrea a fi. adica sa-nteleg c-ai taiat calu', l-ai facut salam si l-ai pus la congelat. simbolul aici e calu', salamu' sau congelatorul? si dupa ce-ai omorat calul, te-ai dus la film. asta fiind un fel de "mananc si plang, mananc" transformat in "am omorat calul, acum mananc popcorn". e si asta una din putinele momente cand chiar sunt de acord cu domnul caragea. L. | |
| = poanta de aici | adrian grauenfels [02.Sep.06 14:32] |
| imi aduci aminte de Ubu lui alfred jarry, sau chiar povestea lui Desnos in care un elefant cu un singur picior se plimba pe scena cantand canibalilor din sala imnuri patriotice. dorintele neimpartite fac aici poanta, autorul sau autoarea (dupa sezon) fiind nevoiti sa poarte masca umeda a nefericirii. textul asta e pura nostalgie metafizica, Bravo!!!! | |
| = Hei anii mei cei tineri, hei caii mei ce NEGRI. | carmen mihaela visalon [02.Sep.06 14:30] |
| Mai Ioana, mai. Tu vii cu chestii de-astea subtile, precum simbolul calului, sa trezesti fortele imaginative si impulsive ale celor care stamba din nas sau rad atunci cand vine vorba de crinogenarea impulsivitatii dorintei? PS1: Hai ca mi-am calcat cuvantul, de dragul calului tau:) PS2: Te asteapta o steluta, mare cat un cal de post | |
| = er | Jipa Lavinia [02.Sep.06 14:31] |
| nu e "una din" acolo, mama lor de dezacoarde. e "unul din" sorry | |
| = erata | carmen mihaela visalon [02.Sep.06 14:38] |
| STRAMBA, nu stamba. Iertare. Cum sa nu gresesc acest cuvant emblematic pentru puterea de a judeca cu picioarele de dinainte. Si daca tot am revenit fara voie, hai sa-ti las un copy-paste, dintr-un e-mail:"Daca o statuie reprezentand un erou pe cal prezinta calul cu doua picioare in aer, personajul a murit in batalie. Daca are un picior in aer a murit ranit dupa batalie si daca are patru picioare pe jos a murit de moarte naturala." | |
| = strapontina de sareta | ioana barac grigore [02.Sep.06 14:56] |
| costin, in fiecare zi il tai, omule. iar si iar. stiam ca ti-a placut. imi place cand iti place... lavinia, ma bucur mult ca mi-ai lasat semn. n-am gasit dezacordul ala de care vorbeai. o fi pe undeva... e ceva de capul textului. nu te lasa pacalita de un dezacord. :) adrian, am citit interviul tau. bun tare in fond, de rectificat in forma. vin sa te onorez cu prezenta-mi. ma bucur ca se mai intampla astfel de proiecte pe agonia. le salut! carmen, stiam ca n-o sa ma lasi sa mananc singura dihai manzul. este, dupa cum vezi si afirmi, o instalatie ecvestra. soclul il bag la desert ca sa o fac si paratextuala. astept steaua! :) ionut, iti multumesc. nu este o ironie la adresa cuiva, dar este cu certitudine si o ironie. nu mai mananc demult manz. acum am trecut la oameni... costin, discutiile particulare cu carmen sau altcineva le porti pe alt canal. nu vreau hits pe nedrept... :) | |
| = e | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| totusi carmen daca tie ti se pare "greu" simbolul calului pentru noi "astia", de ce nu-i sugerezi sa vina cu simbolul mariei tereza ? | |
| = claudiu nu prea am inteles ce-i spui lui carmen | ioana barac grigore [02.Sep.06 15:25] |
| dar nici de explicat nu vei mai putea un timp, pentru ca luam o pauza la poemul asta. nu ramasese ca aveai de pus un com la "baby, iti dedic un claxon de cartarescu"?! carmen, amanam steaua, ca iar iese urat si sunt satula deja... redeschid, dupa un dus rece | |
| + Salam Alecu(?!) | carmen mihaela visalon [10.Dec.18 14:27] |
| Maier, un autor citat de Jung in celebra sa “Psihologie si alchimie”, spunea asa: “Cercul pe care il descrie soarele este linia care se intoarce in sine insasi, in care poate fi recunosut-Dumnezeu”-Cel care a creat cerul si pamantul si a Carui prezenta, o descoperim in noi, dupa ce am invins galopul dorintelor care ne aduc, iar si iar, la dureroasa scoala a vietii. “Arhetip apropiat de mama ca memorie a lumii”, calul este un simbol ambivalent, apolinic sau htonian, asa cum si gandurile si dorintele noastre sunt fie ordinare, fie inaltatoare. Rasfoind in graba orice dictionar de simboluri, aflam motivele pentru care poeta nu a recurs la jertfa tip “ardere de tot”, optand pentru criogenare. Nu se stie niciodata care va fi ecuatia urmatoare reincarnari si un salami-cu forma si compozitia lui falica- deci cretoare-, este bine de pus la pastrare, pentru ca, in fiecare zi Dumnezeu, se bazeaza pe noi sa “nastem o lume mai buna.” Despre cal se stie ca nu este un animal oarecare ci o calauza in regatul intunericului, motiv care justifica, o data in plus, criogenarea. Nu vreau sa insist asupra taierii, pentru ca toti cei care l-au citit pe Eliade, stiu deja despre ASHVA MEDHA-adica sacrificial calului, a carui justificare este simpla: “calul este identificat cu cosmosul, iar sacrificiul lui reproduce actul creatiei.” Ce mi se pare mie remarcabil in poezia Ioanei, nu este reteta post-moderna, aleasa pentru a rescrie aceeasi veche poveste, ci igenuitatea. Ioana nu sacrifica calul, ci manzul adica: gandurile si dorintele pure, despre care ne-au umplut capul romanticii si romancierii genului de capa si spada. In ceea ce priveste “compozitia”, minunat mi se pare ca IBG reuseste sa impace si capra si varza, adica sa si sacrifice, sa si pastreze bidiviu, pentru ca in loc sa-si planga in pumni, mai smulge un episod vietii, pornind cu “prietenul, sau poate un amant”, sa vada o noua piesa de teatru, pentru ca nu-I asa(?), “oricat ar fi spiritul de tare, natura isi cere drepturile ei” si viata este o scena, pe care noi actorii/spcetatiori stam cu ochii atintiti, avanad mereu ceva sange sub unghii Acum pentru ca sunt o buna samariteana, si nu vreau sa ramna fara paine cei care tipa din cauza control paste-urilor mele, las un citat al lui Sai Baba, pescuit de pe net. De ce imi aminteste de rugaciunea inimii nu stiu, sau poate am eu mania corelatiilor si intertextualitatii. SEMNIFICAȚIA SACRIFICIULUI CALULUI ”În timpurile străvechi se obișnuia să se realizeze "ASHVA MEDHA YAGA" (sacrificiul calului). Ce înseamnă sacrificiul calului? Prin "ASHVAM" (cal) se înțelege ceea ce este fără odihnă. Calul nu poate rămâne linișit nici pentru un moment. Întotdeauna va mișca o parte sau alta a corpului. Calul este un animal care reprezintă mintea nestatornică. Cuvântul "MEDHA" În "ASHVA MEDHA" înseamnă literal minte. Astfel, a realiza sacrificiul calului înseamnă în realitate a oferi mintea neliniștită lui Dumnezeu. Calul nu este numai neliniștit, dar de asemenea aleargă repede când este călărit. Tot astfel, mintea omului este nu numai neliniștită, ci se și mișcă foarte repede. De aceea ARJUNA i se plânge lui KRISHNA (în timpul dialogului din BHAGAVAD GITA) că mintea este fără odihnă, puternică, încăpățânată și periculoasă. O asemenea minte deosebit de nestatornică, care este comparabilă cu un cal, va trebui să fie dăruită lui Dumnezeu drept ofertă sacrificială. Aceasta este într-adevăr adevărata semnificație ce se ascunde în spatele sacrificiului calului; dar în zilele noastre toată lumea este ghidată greșit doar de înțelesuri exterioare și nimeni nu se preocupă să cunoască semnificația interioară. Unii pot încerca să argumenteze că în timpurile străvechi erau sacrificate animale în timpul lui "YAJNAS" Și "YAGAS" (rituri sacrificiale). Dar aceasta nu este corect. Doar câțiva "PANDITS" și bătrâni erudiți obișnuiau să accepte sacrificiul animal. Dar cei care au recunoscut semnificația internă a acestui ritual obișnuiau să dea importanța primordială transformării atributelor animalice din om, în timp ce realizau asemenea ceremonii religioase. “ Sursa: http://www.spiritual.go.ro/texte%20spirituale/Sai%20Baba%20-%20Trezirea%20de%20la%20animalitate.htm Nu corectez, nu revin cu erata, rog sa fiu scuzata daca pentru ca nu am calitati de dactilografa. | |
| = PS pentru Lapidatori | carmen mihaela visalon [02.Sep.06 23:45] |
| As putea sa leg fiecare paragraf de un vers, dar lucrurile sunt atat de clare incat sper sa le inteleaga si corul aruncatorilor cu pietre:) | |
| = erata pentru inchiderea tag-ului | carmen mihaela visalon [02.Sep.06 23:47] |
Nu corectez, nu revin cu erata, rog sa fiu scuzata pentru ca nu am calitati de dactilografa, am radiat un daca | |
| = carmen | ioana barac grigore [03.Sep.06 00:37] |
| tu chiar te-ai tinut de cuvant. stii pentru ce iti multumesc, in primul rand?! ca AI RABDARE sa citesti fiecare cuvant si rand, ca ai observat ritualul (nu era o greseala, nu salamul il pusesem in congelator, lavinia), ca ai descifrat marele mister al sacrificarii si, mai ales, pentru ca ai observat contra-arderea, criogenarea. sunt convisa ca acum pare mai simplu de digerat poemul, doar ca cititorii, avizi de anecdotic, se asteptau sa povestesc ce a urmat dupa piesa de teatru... :) wrong!!! multumesc pt sustinere. | |
| = pst. | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| 1. ioana imi pare rau eu nu fac favoruri. comentariul meu la "afis" a fost o gluma, nu credeam c-o sa faci chestia aia ca drept urmare eu nu m-am tinut de "invoiala" pen ca eu am considerat ca-i o gluma si nu-s de acord cu chestiile "comenteaza-ma ca sa te comentez". 2. sugestia e simpla: e mai sugestiv numele maria tereza intr-un context literar decat ideea de "am tăiat ieri mânzul și fară de foame l-am facut salam". ca tot vorbeste carmen de simboluri iti dau o sugestie. scrie salam cu S mare, astfel incat cititorii s-ar intreba, e vorba de baton sau de manelistul Florin Salam ? te salut | |
| = claudiu | ioana barac grigore [03.Sep.06 01:01] |
| claudiu, tu nu ma urasti, sper... s-a schimbat ceva de la ultimul tau comenatariu la poemele mele? am inceput sa scriu prost? te intreb pentru ca sesizez o ironie pe care nu cred ca o merit chiar deloc. daca e ceva ce te deranjeaza, sunt aici, comunicam, rezolvam. nu, acel "afis" nu era o gluma, cum nu era nici "comenteaza-ma sa te comentez". era exact ce stii ca era. un fel de pact cavaleresc prin care ar fi trebuit sa incercam sa eradicam tocmai acest lucru. am fost extrem de clara atunci. eu nu glumesc cand promit, sunt un om matur. | |
| = ioana, acel "pact cavaleresc" era o invitatie la gasca de gang literar | Dan Cârlea [03.Sep.06 07:59] |
daca ar mai fi lucrat textul, ar ajunge acceptabil pentru Cassa Loco (e, alea au totusi ceva profunzime, dar asta e mai amuzant ca unele ale formatiei sus amintite Pe mine pur si simplu m-au devastat emotional urmatoarele versuri, la care ar izbucni in lacrimi cristaline pana si marele costi ionita : “mă iubea ca un nebun il iubeam ca o nebună” Asta ca sa nu ma refer la inceputul rimat, superb, la trimiterea metafizica prin cuvantul “salam”, deci la transmutarea sentimentelor, presupun, pana atunci captive ale obiectului iubirii, in ceva manjabil, dar in sens simbolic, si copiii vad asta. Cand se ajunge la teatru cu unghiile murdare de sange, deja cortinele tacerii nu pot decat sa invaluie sufletele incercuite de adevarurile si figurile de stil remarcabile ale acestui poem. In alta ordine de idei, nu pot decat sa ma bucur ca Carmen M.Visalon este atat de atenta la opera ioanei, m-am plimbat de curiozitate pana la pagina 27 de comentarii, mai mult nu am avut rabdare (acum fiind la 33) si am numarat 7 stele date acestei autoare . Mai fetelor, acuma vorbind serios, sunteti lasate in pace vad, dar nu va face nimeni recomandarea duioasa pe care acum simt nevoia sa v-o face eu : maturizati-va odata, ca sunteti cel putin amuzante cu maniera asta copilareasca de a fugi pe site una dupa alta si unde lauda una vine si cealalta, unde ataca una, sare si cealalta ridicand mingi la fileu, asa gasca se purta pe la grupa mijlocie la gradinita,, daca tin minte bine. Pentu amuzamentul celorlalti, intrati in perioada urmatore la textele mele sa o vedeti pe Carmen Visalon cum va aparea sa bagatelizeze tot, in timp ce tot ce scrie amica ei e genial. Parca te si vad, atunci cand posteaza un text Ioana, cu dictionarul de simboluri pe genunchii juliti (de rugaciuni intdelungate, desigur) incercand sa faci din rahat bici. Nu ai pic de ambitie in tine daca nu scrii o recenzie devastatoare la “catelus cu parul cret” si nu pui in evidenta marile adevaruri absconse de pe acolo. Haideti fetelor, zau, nu va puteti vedea putin din afara ? Parca sunteti Lina si Gherghina, celebrele siameze, astazi despartite. Chiar va comportati ca niste siameze din punc de vedere psihologic. Cine vrea sa se distreze, sa observe cum se comenteaza aceste autoare si cum sunt unite-n cuget si simtiri | |
| = oare? mioare? cai de fapt... | Ioana Florea [03.Sep.06 09:28] |
| oameni buni, am ajuns sa macam salam de cal..ori putem zbura si la pastrama de pisică, caci branza in burduf de caine avem deja. de ce ai taiat mânzul dace te iubea si va iubeati? trebuia sa treceti la orgii stropite cu alcool ca da mai bine la ziar! carnea ta cruda ma deprima deja... si copitele...puteai sa le lasi cracanate si sa nu le mai unesti atata. si asa va iubeati.;) stai ca pun o intrebare tehnica: inainte de a-l taia..l-ai tuns? ca are par... cu drag, ella | |
| = dan | ioana barac grigore [03.Sep.06 10:01] |
| ...relax! o sa o rog pe carmen sa-ti mai puna si tie stele, ca pe vremuri. serios! nu te mai enerva si tu atat...! are rost? nu! ma supara ce spui tu? nu! ma afecteaza in vreun fel? nu! de ce nu ma afecteaza...!? raspunsul are vreo importanta? nu! daca vreau sa mai treci sa ma citesti? de ce nu?! | |
| = Of, viata mea, Of, steluta mea | carmen mihaela visalon [03.Sep.06 10:03] |
| >Recunosc si nu-mi este rusine, am dat stelute doamnei Ioana Barac, cu care indraznesc a marturisi ca sunt prietena. Una dintre ele am acorda-o in numele domnului Carlea, pe vremea cand domina sa nu era stelutar. Rog a se vedea: implorarea a noua*, un text despre marturisirea impotriva apropelui:) + din partea lui Dan Carlea am uitat carmen mihaela visalon [03.Aug.06 09:49] >Restul stelutelor lunii August, mai putin “un astru” plasat pe un text al lui Bobadil, care a fost sters, le puteti vizualiza in tabelul de mai jos: Daca cineva nu s-a prins inca care este sistemul meu de instelutare repet: Stelutele nu sunt un premiu Nobel, ci un marcaj high-light la un text. 1.Am autori preferati, care sunt foarte, foarte buni si nu au nevoie de “recomandarile mele”, dar, daca sunt atacati gratuit, le semnalez textul cu o steluta, intr-o incercare de a asana mlastina atacurilor la persoana sau la poezie de calitate. 2.Dau stelute debutantilor, textelor nebagate in seama dar bune, in calitate de don quijotis piarist. 3.Acord stelute pentru cei care imi poarta sambetele, nu din dorinta de a-i cumpara, ci de a-mi demonstra MIE, ca nu am sa ajung niciodata in tabara celor care asteapta craparea caprei vecinului, sau trocuri ieftine. 4.Ofer stelute instant, cand un text ma bucura si reusesc sa produc, ad hoc si motivarea lor. 5.Incurajez minunatele cenuserese precum: Haiku-ul, poezia religioasa, etc, pentru ca nu sunt o adepta a modernismului cu orice pret. 6.Promovez informatia de calitate chiar daca forma in care se prezinta este perfectibila. 7.Nu dau stelute celor care au 5/7/777 de asi in maneca, inclusiv talentul si inteligenta artistica, pentru ca nu au nevoie de ajutorul meu ca sa umfle potul. Acum lista: 1.criogenare poezie -de ioana barac grigore 2.Interviu cu pictorul Ion Danu eseu de adrian grauenfels 3.Suprearealismul eseu de Dragos Adrian Farmazon 4.Paradă Gay, poezie, de Sorin Olariu 5.Wonder woman, de Ghinea Nouras Cristian 6.Portofelul cu vrăbii, poezie, de Eugen Galateanu 7.Vedenia, poezie, de florin caragiu 8.lioară lioară nu e primăvară, poezie, de mircea lacatus 9.hei... puștiule, poezie, de Uln Aron Alex 10. Setiawangsa , personale, de Chiorcia Cezar Iulian 11. Câcău, proză, de Iulian Poetrycă 12. Instantanee IV, poezie, de Maria Tirenescu 13. delict metafizic 3, personale, de tania cozianu 14. cu genunchii la gură, poezie, de Elis Ioan 15. Bucură-te Marie!, poezie, de Maria Prochipiuc 16. poem încuiat, poezie [ Vizuală ], de Florina Daniela Bordieanu 17. dantelăreasa, personale, de zabet mihai 18. Mersul pe sarma, poezie, de livia ciupav 19. Îngerul păzitor al lui Gelu Diaconu, articol de Florin Hălălău 20. tată și fiu, poezie, de mircea lacatus 21. nu mi-e frică de tine yvonne, personale, de tania cozianu 22. cu vin te, personale, de Monica Manolachi 23. poezia erotica, poezie [ Vizuală ], de ioana barac grigore 24. Des/culți, poezie,de Nicolae N.Negulescu 25. "Cireșarii", azi, poezie [ Epigramă ], de Sorin Olariu 26. Bazar, poezie, de Sinziana Puscas 27. dragă jurnalule 2, poezie, de Liviu Nanu 28.NICHITA STANESCU...marturisitorul.... , eseu, de Catalin Gaian -Konig 29. Un mod de viață, proză, de Ghejan Andrei 30. Dulapurile, proză [de luana zosmer PS: Este firesc ca pe lista stelutelor mele sa apara autorii/peziile mei/mele preferati, nefiresc ar fi fost sa apara preferatii, lui D.C., care la un moment dat imi trimetea e-mailuri in care imi facea scandal ca am dat stea la un text care nu-i este lui pe plac. | |
| = carmen | ioana barac grigore [03.Sep.06 10:17] |
| multumesc. cu bine! | |
| = rugaminte catre editori si ceilalti membri agonia | ioana barac grigore [03.Sep.06 11:27] |
| de azi luam o pauza binemeritata de pe www.agonia.ro personale [ ] rugaminte catre editori si ceilalti membri agonia - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de ioana barac grigore [barac] 2006-09-03 | | astazi am inteles, in sfarsit, ca nu sunt dorita pe agonia. de mai bine de un an sunt amenintata pe toate caile, injurata, blestemata, acuzata de tot felul de lucruri. eu si persoane pe care le cunosc, dar si persoane pe care nu le-am vazut auzit sau cunoscut in vreun fel. in numele meu s-au scris mailuri, mesaje, injurii. de ce se intampla asta nu pot spune, pentru ca nu stiu. de ce te deranjez eu pe tine, omule, nu stiu. si nici nu mai doresc sa stiu. ai dorit sa se intample asta, s-a intamplat. ai libertate acum sa te desfasori fara mine pe acest site, sau oriunde altundeva. sper ca aceasta retragere a mea sa-ti faca viata mai frumoasa, sau, macar, sa-ti aduca o raza de fericire. rugaminte catre editori: va rog sa-mi scoateti toate insemnele de apreciere (stele rosii, galbene) de la texte! va multumesc! rugaminte catre membri agonia: va rog sa-mi semnalati daca ati fost amenintati (sau contactati) in numele meu, in tangenta cu mine sau ca din partea mea, in vreun fel, pe mail, YM, telefon sau pe alte cai. deja am o lista foarte lunga cu adrese "catre" si "de la" (mai mult ca sigur apartinand aceleiasi persoane). multi dintre cei care mi-au semnalat acest lucru, pe parcurs, au crezut ca eu sunt cea cu care vorbesc. va rog sa va referiti strict la ce v-am rugat! pareri literare despre textele mele ati avut ocazia sa aveti pana in acest moment. va multumesc tuturor si va asigur ca informatiile de la dumneavoastra imi sunt de mare ajutor! va rog sa-mi raspundeti la textul: http://www.agonia.ro/index.php/personals/201799/index.html | |
| = . | IBG [25.Sep.06 22:42] |
| = criogenarea - proces reversibil In "intunericul" celor intamplate as fi vrut sa pun un comentariu la "Criogenare". Din nefericire, am "ajuns" prea tarziu... Fara a slabi nimic din aprecierile pe care le-ai primit ma-ncumet sa spun: nu ai nevoie de stelute. Stralucesti indeajuns. Sa revii.Metaforic vorbind, criogenarea-i un proces reversibil. Cu bine. Realdo Tokacs [03.Sep.06 11:17] ------------------------------------------------- = comentariu la "criogenizare" pentru că ai închis comentariile acolo, îți voi lăsa aici punctul meu de vedere asupra poemului: eu nu consider că textul este de atelier și nu înțeleg de ce trebuie să se lege lumea de salamul de cal. probabil din incapacitatea de a percepe ansamblul. nu găsesc textul nici amuzant. calul este un animal nobil, iar mânzul este un simbol al curățeniei și al purității, de unde sacrificiul acestui animal capătă imediat semnificații evidente. tot ceea ce semnifică mânzul, spune autoarea, este păstrat undeva, într-un spațiu privat, unde nu se degradează, unde rămâne etern, în timp ce în exterior se desfășoară de acum înainte spectacolul dorințelor. "asasinarea" mânzului îi scoate la iveală sângele, simbol al dorințelor, al vitalității, al carnalului. nu întâmplător mânzul este păstrat sub formă de hrană; el rămâne în continuare asimilabil, osmotizabil în modul cel mai intim. ioan albu [04.Sep.06 10:52] | |