| + Mai cântă-mi ceva Karol | Maria Prochipiuc [29.Aug.06 08:29] |
| Uite că mă aflu aici la tine să mai citesc și altceva, după ce am citit Pistrui am intrat în pagina ta și spre surprinderea mea am văzut că ești doar de o zi aici, ce pot spune pentru început e că îți urez: un bun venit! Parcurg acum Vânzătorul de pop-corn , după cum am spus în primul meu comentariu, scrieriile tale au multe metafore, ceea ce cred, că ai putea foarte bine să te exprimi și în versuri, e posibil să scrii și așa ceva, dar eu acum mă aflu la prima ta postare și o iau așa de la una la alta. Ce am remarcat aici: ,,Două riduri îi brăzdau adânc fața aidoma unor urme de cuțit dintr-o veche încăierare cu timpul"…sunt ca niște rupturi din realitate aceste proze ale tale, pot fi numite cugetări, mult prea dezvoltate pentru așa ceva, dar poeme în proză cu siguranță le pot numi. Emancipare - ,, Ziceai că dintr-o cutie magică își scoate atâtea mâini de câte are nevoie pentru a-și rezolva problema ținutei, imaginea domnișoarei în stradă” Realizezi o imagine deosebită, un portret, doar cu câteva linii de penel reușești ceea ce mulți ar folosi pagini întregi. De la portret treci foarte rapid spre o anumită stare, mai bine zis atmosfera care înconjoară acest tablou: ,,Tăcerea asta era acum sfârșitul timpului zilei pe care toți îl respirau în plicticosul drum spre casă”. Apoi un alt portret: ,,Deodată, domnița cu voalul rozaliu ce imita mătasea și cu ciorapi cu ochiuri mari, cu o mână rătăcind artistic prin păr și cu cealaltă potrivindu-și tacticos telefonul la ureche, în dialect moldovenesc, se porni la vorbă…Cuvintele se înghesuiau ieșite, ca niște viermi țipători, din ochiurile ciorapilor, de sub voalul rozaliu.” Momente esențiale ale omului surprinse în diferite ipostaze, contradicțiile sunt atât de fin expuse încât se trece atât de ușor peste ele de le iei ca pe niște atribute… Vacantă occidentală - un alt moment, o altă expunere, care poartă o amprentă deja cunoscută, adică e măsura autorului care nu se poate dezice de la crezul său: ,,Oamenii nu mai miros a piele, a sânge, a gânduri. Au aromele atât de diversificate de la o sută cinzeci de sortimente de detergent.” Lectura e o încântare, Scrierea ta e un mod de exprimare, din nou o lume, o contradicție poate, dar expusă lucid… Umbriță - Vezi aci ca s-ar putea să fi scăpat o literă: ,, Săptămâna trecută m-am jucat de-a scunsa. “ nu, e vorba doar de un spațiu, se rezolvă. Textele tale au substanță și mai ales pun accentul pe diverse teme esentiale, aici despre viață, cu toate ale ei. Textul acesta duce puțin spre poveste, cu dialoguri bine realizate, cursivitate și mai ales simplitate: ,, Și eu te-am păcălit Umbriță. Sunt în doliu. După mine însumi. Am murit pe undeva și acum stau aici și nu știu ce să mai fac. - Mi-am dat seama. Dar o să treacă. Vă spun eu. “ Certificat de naștere - Da, textul îmi aduce aminte că uneori dialogăm cu noi, mintea o ia razna și se caută prin locuri pe unde nu ne așteptăm. Îți place să flozofezi pe diverse teme, ce pot spune e, că mereu schimbi registrul și totul e proaspăt, în fiecare text altceva: ,, Deși nu-i venea să creadă rsoti simplu, pe un ton resemnat: lumea. Apoi, cu ultimele forțe, reuși să strige în chip de protest. Râsul acela se făcu atât de puternic încât nimic din tot ce-și aducea aminte despre sine nu mai rămăsese întreg. “ Lupuilu' - Încerc să-ți găsesc o asemănare cu unul din autorii consacrați, dar încă, nu, nu i-am citit nici eu pe toți desigur, dar din cei cunoscuți nu pot face trimiteri spre unul sau altul. Așa cum personajul tău nu vrea să convingă, mi se pare că același lucru îl faci și tu, nu înceci să convingi, libertatea exprimării și cursivitatea discursului tău (până la urmă îl pot numi și discurs, dar nu oricum , ci poetic) îl duce pe citior să reflecte asupra temei propuse,ce și cum vede el… Recomandare: Nu mai posta atâtea texte odată, fiindcă cititorul nu apucă să te mai citească, e mai bine unu-două să fie timp de refecții. Pentru tot ce am citit aici, toată aprecierea mea! | |