| = poem de stea | ioana barac grigore [28.Aug.06 02:14] |
| este anotimpul miniaturilor vad. economia inaintea iernii este la moda. cand iesi din anotimpuri, chiar nu mai conteaza altceva decat acustica. foarte bine marcat. "cand eram mic" presupune ca acum esti mare. ceva e putred aici. cred ca ar trebui schimbat ceva. este poem de stea, nu ma indoiesc ca va fi la recomandate curand. daca nu, vin maine iar. si poimaine! | |
| = ei Ioana, am schimbat câteva replici cu prințul acela ... | Adrian Firica [28.Aug.06 07:30] |
| da Ioana. am vorbit cu Hamlet. dacă-i mai schimb câteva replici, mă lasă să-i conduc mașina! | |
| = senior Firica | Jipa Lavinia [28.Aug.06 07:41] |
| mi-a placut mult sfarsitul. un mod ciudat de-a raspunde la eterna intrebare: "ce vrei sa fii cand o sa te faci mare?" p.s./ mica, mica poezeaua, da' buna.:) p.s.2/ macar esti actionar majoritar? sa stii ca trec. L. | |
| = planurile | Costin Tănăsescu [28.Aug.06 08:56] |
| ludicul bine stăpânit dă farmec poeziei. ceea ce se întâmplă și în cazul de față. aș remarca și ingeniozitatea autorului, priceperea dumnealui de a face slalom printre planuri. strofa a doua este preferata mea. foarte bine adus efectul sonor în planul viitorului care întotdeauna promite ceva. bun sau rău... bun. deloc rău. | |
| = amintiri din viitor | florin caragiu [28.Aug.06 09:36] |
| interesantă această mișcare oscilatorie între granița riguroasă a condiției făptuitoare și organizatoare de spații și vremi, și un sentiment indefinit de repliere în sine. Pendularea între viitor, trecut și prezent, între localitate și temporalitate, îmi pare ca o incizie în corpul imaginii de sine, până la locul fracturii între „a fi” și „a face”. Orizontul lui „poimâine” apare ca un spațiu expectativ și rezonant, în care eul liric descoperă fractura amintită drept sursa unei „devalorizări” a acțiunilor la bursa existenței, acțiuni pe care le putem înțelege ca structuri rațional-edificatoare, așteptări, dorințe, motivații, vise, idei, planuri ... typo: „așteptere”, „să sunt” | |
| = antiHamlet | Ela Victoria Luca [28.Aug.06 11:34] |
| un portret antihamlet, fiindu-te prin ceea ce se aude, prin sunetele dintr-o sală de așteptare perpetuă - mi-ai amintit de poezia lui Mat :) - regăsindu-te în infans ce ai fost, neregăsindu-te între ce este putred și viața încă întreagă, chiar dacă "granița este riguros definită". acțiunile din praf și pulbere sunt nonacțiuni și cred că știi asta nu neapărat din Gellu Naum. sunt acele non-acțiuni care dinamizează. paradoxul fiind inclus. de fapt poezia în sine mizează pe paradox. mi-a plăcut mult și acest autoportret. principal. aștept secundul. :) până atunci, rămânem în pagina principală pentru integritatea ideatică, filonul filo, autoreflectare și poesis fără fisură. Ela | |
| = ups | RA [28.Aug.06 16:12] |
| text bun zic eu, sunt oricum obisnuit cu simplitatea autoportrotelor domnului firica si cu targetul lor foarte exact si.. un pic mai intepator. :) mai trec | |