| + fericiti cei saraci cu duhul | Maria Prochipiuc [26.Aug.06 06:24] |
| Iubi Poemul acesta este ieșit din sfera contemplativului, aici e intuiția celui care privește și dă un nou sens lucrurilor, de fap e impunerea sugestei de către autor, cititorului să îl înțeleagă așa cum dorește el, îl îndeamnă să-și formeze, el singur și pentru el singur imagini, imagini care să-i placă și să-i răspundă sensibilității sale. Deoarece toate lucrurile care ne înconjoară în fiecare clipă ne sunt prilejuri și stimuli de imagini și gânduri, ca și de dorințe și acțiuni, ne dăm seama că autorul reușește să sugereze aceste lucruri prin versurile sale. Dar n u rămâne numai la sugestie, el adâncește mesajul ca împreună cu imaginea să-I transmită cittorului tot ce a vrut să spună. Cuvîntul caută să promită înnoiri în modul de a simți lumea. | |
| = dulcegarii cu zaharel si laptic, iubi | Anghel Pop [11.Mar.07 04:31] |
| Doamne, ce proza banala. Necazul cu proza poetica luata drept poezie e ca te fura, si nu simti cand aluneci in proza plata, plictisitoare. "nu îmi spui cât de mult te plictisesc" Destul de mult. | |