| + ploaia coboară pufoasă și grea peste colțuri de inimii | Maria Prochipiuc [25.Aug.06 08:06] |
| de la mine și până la biserica sfântului anton orașul înghesuie pe la colțuri statui fumurii sau cerșetori flămânzi sunt zile când am de lucru la fișa de zbor ploaia coboară pufoasă și grea pe vârfuri de case avioane cu picioare teribil de roz trec porumbeii planând prin terase – În ziua aceasta când zborul planează a îmbulzeală de cuvinte, când se scormonește până dincolo de suflet să poți afla ce se ascunde acolo, undeva deasupra caselor se simte nevoia de glas, nevoia de cutezanță, fiindcă chemările sunt dor, iar dorul nu rămâne niciodată repetent, rozul aprinde lumini buclucașe, așa cum sunt lumânările de pe tort într-o zi de nenumărare a anilor, chiar și cerșetorii se bucură undeva pe la colțuri. pălării se ridică la tot al cincilea copac eu trag după mine o simfonie cu descânt printre brațe noaptea pene-nspinând în zori zbor ploaie, vânt vijelie - e ziua când toți își ridică a semn de întrebare pălăriile, se aud sunete de simfonie, de trandafiri primiți, iar fața, da, fața ta, capătă culoarea unei zile cu descântec de brațe, tresari uneori în zorii unui zbor spre trecerea unui nou anotimp. Este o zi cu desăvârșire senină, chiar dacă în spatele norilor se mai ascunde câte o lacrimă, și chipul tău zâmbește, la atingerea ploii într-un sărut. ai să știi că ești tu, când vei primi în căuș grele fișe c-un azi survolând monocrom pe genunchi poposind și-n destin de colos îți voi trece-ntr-un zbor teribil de roz- copacii te privesc poposindu-și a necunoștință de cauză cuvinte…la mulți…te…asta e, cred că lipsesc cavalerii de aici, să ne poată apăra de sunetul telefoanelor mobile, care sună a doua zi după, pentru cuvinte schimbate așa a la…încercând să prindă firul acestui zbor într-o altă variantă. Am prins din zborul tău, cădura iubirii în lumea aceasta în care suntem doar călători, o zbatere de aripă, de inimă, de un august , de o zi ce poartă numele unor manifestări…îți voi cânta poate, cântecele mele de dor, tulburând liniștea întinselor cuvinte…eu cred în dragoste și în…afară plouă într-o zi deosebit de senină. | |
| = Loc unde poeta se redescopera pe sine | razvan rachieriu [25.Aug.06 11:25] |
| Ploaia, vântul, vijelia sunt instrumente care creează o simfonie elegiacă a tristeții pe care o poartă oamenii într-un oraș populat cu “statui fumurii și cerșetori flămânzi”. Poezia ca un “descânt printre brațele” gândurilor obosite de alergatul printre idei poetice și angoase cerebrale , se înalță într-un “zbor teribil de roz” într-un loc unde poeta se redescoperă pe sine. | |
| = zbor înalt | Ela Victoria Luca [25.Aug.06 11:34] |
| mi-au plăcut îndeosebi primele două strofe, ca și reușită poetică, în a doua e cuumva o "aterizare bruscă" tangențial cu versul acela prim "că ești tu, când" și "c-un" care nu îmi sună armonios, dar nici măcar aceste fisuri mici-mici în "aripile" lirice nu mi-au dat nicio secundă senzația de de rău de înălțime. Pentru mine strofa miez este deosebită, de la imaginea celui "de-al cincilea copac" (a cincea treaptă a cerului), la simfonia trecută-n descântec spre a alunga spiritele rele, la expresia "noaptea pene-nspicând" care mi-a creat o imagine superbă, deja noaptea-pasăre argintie, prin furtună, mă face să vizualizez totul într-un tablou. Iar acel "teribil de roz" e ca o ultimă culoare lăsată "pilotului", spre a-i fi de bun zbor. Așa se spune, că femeia trebie să dea pilotului, la primul său zbor, culoarea ei, să-l protejeze. Las spre citire pe prima pagină, sper să fie bine primită. Ela | |
| = mulțumesc | Adina Ungur [25.Aug.06 23:52] |
| Maria dragă, îți mulțumesc pentru comentariul de suflet, așa cum numai tu te pricepi să o spui. Multă dăruire încape în cuvintele tale! Să știi că a fost, cu adevărat cel mai original mesaj de "lamulțiani", mai ales că a venit de la două persoane deodată iar eu sunt dintre cei care înțeleg asta perfect, că și eu posed câteva, și-apoi când încep cu toatele să vorbească, nu le mai pot opri, ce gălăgie e-atunci în capul meu, vai mie, nu știe nimeni, numai eu. Glumesc, desigur, în spiritul mesajului primit pe 24. Am primit multe mesaje, unii s-au grăbit, crezând că vor fi primii, sigur că i-am lăsat să creadă asta, iar primul dintre cei care m-au felicitat n-a zis nimic, el știa cu siguranță că e primul, venind cu o voce senină, dintr-o Moldovă blândă și înțeleaptă, ca a ta. Maria, mulțumesc mult, mi-a făcut plăcere trecerea ta! Răzvan, frumos și rotund ai comentat, este, cu-adevârat o regăsire, ai citit bine, mulțumesc! Ela, ca realizare și mie îmi place mai mult prima strofă, însă în final este esența și mesajul, de aceea privesc textul în ansamblu. Bună sugestia, poate voi modifica, frumos spui tu despre culori, mă bucur că ai găsit trimiteri, mulțumesc! | |
| = parere | Mihai Robea [26.Aug.06 11:49] |
| poemul ar fi cum ar fi dar "teribil de roz" este atat de "cool" incat strica totul, o parere. Inceputul este generos, promitea o reusita. | |
| = Mihai Robea | Adina Ungur [29.Aug.06 21:43] |
| Mihai Robea, mulțumesc pentru parere, textul mai are o variantă, care mă mulțumește și pe mine dpdv strict literar, însă aceea e puțin diferită ca sens de aceste prime variante. Nu acum, în timp, am să o aduc pe site, că nu vreau să fac abuz de atât de multe "fișe de zbor". Sper să nimerești să o citești, la postare. Oricum, mulțumesc. | |