| = edificiu inițiatic | Dana Banu [15.Aug.06 11:20] |
| cred eu că textul acesta depășește stadiul unei confesiuni spontane a unui sentiment, o lucrătură ce plasticizează poeticul, semne și simboluri caligrafiate sugestiv, un lirism extrovertit edificându-se prin versificație amplă, o suită impecabilă, bogată în notații ce duc treptat spre final, fără abateri de la sensul inițial și fără artificialitate, o poezie ce se cere citită și gândită cu atenție | |
| = dana, | Elis Ioan [15.Aug.06 17:42] |
| tu ai vazut mult mai frumos, decât mărturisirea păsării mele înalte. dar ce știu eu, cum știe ea?! :) îți mulțumesc. elis | |
| + chircita in coltul camerei | emilian valeriu pal [16.Aug.06 06:54] |
| In primul rind apreciez dialogul de o sinceritate maxima, care m-a pus sa aleg pe cine trebuie sa ascult, cui sa dau dreptate: lui Elis ori pasarii inalte. Un poem al abandonului spus firesc intr-o pozitie de ingenunchiere, o cautare stranie de raspunsuri si autovindecare a unor rani absente. Doua mici obiectii, daca imi permiti: "daca o sa te dor atit de crunt..." mi se pare o constructie facila si des uzitata, iar finalul e putin diluat. Asta cel putin in opinia mea. Prima parte pina la "de ce imi vorbesti despre lumi" e cea mai puternica, urmeaza apoi o trecere, probabil voita, spre un real cu angoase si absente. Pe mine nu mai deranjeaza in contextul acesta. Un poem vibrant, puternic. Cu apreciere Emil | |
| = emi, | Elis Ioan [16.Aug.06 07:39] |
| îți mulțumesc pentru felul în care ai văzut textul și pentru stea. o să vină la noapte pasărea înaltă și o să o ciugulească :) e a ei oricum. o să-mi reformulez durerile, ai dreptate. la final încă nu știu. rămâne întrebarea. elis | |
| = emi, | Elis Ioan [16.Aug.06 07:43] |
| i-am scos dorurile crunte, durerile crunte?! pasărea mea știe ce întreb și dacă nu întreb. nu știu dacă e mai bine sau mai rău, o să o las așa momentan. mulțam elis | |
| = elis | emilian valeriu pal [16.Aug.06 07:54] |
| Obiectia mea era mai intemeiata la "cind te dor", ca am intilnit-o in foarte multe poeme. Cit despre final, poate altora li se pare bun, deci e posibil ca numai eu sa am senzatia de diluare. Multumesc si eu. Emil | |
| = asa da imagine | Mircea Leonte [16.Aug.06 08:49] |
| imi place imaginea care o creaza acets text, dar(vesnicul "dar"), nu mi-a placut faptul ca acea spaima este conturata tipic (copil cu colti/dinti ascutiti) si ca textul se incheie ca multe ale lui Stanescu!! in rest, foarte foarte bun, textul!! | |
| = Cu genunchii la gura:) | carmen mihaela visalon [16.Aug.06 11:13] |
| http://www.agonia.ro/index.php/poetry/197778/index.html. Revin | |
| = doar cateodata | nica mădălina [16.Aug.06 11:32] |
| pentru ochii aceia care nu au nicio culoare cand ostenesc, asemenea aerului cand umple plamanii si pentru copiii spaime, pentru inima lipsita de oxigen, pentru lumile a caror descriere este neimportanta deseori cand vrem sa ne intelegem, las si eu semn ca acest dialog l-am simtit ca pe o demarare a zborului, indiferent de pozitionarea celei ce intreaba si dincolo de dimensiunile pasarii, pe care am vazut-o amenintator de linistitoare. sa ne scindam dara, sa pendulam sau sa ne rotim in jurul semnului de intrebare. arcuiti, fireste, noi insine. ce arata pasarea nu se zice, altfel ar deveni mult prea inalta (cu alte cuvinte imi placu finalul deschis, desi ai fi zis ca pasarea deja aratase) | |
| = răspunsuri, | Elis Ioan [16.Aug.06 11:55] |
| carmen, cândva, cel mai în siguranță mă simțeam când stăteam cu genunchii la gură în colțul patului/camerei. în orice colț. și așa îmi spunea cineva anume. să nu mai mă zbat "cu genunchii la gură" în colțul camerei. nimic nu s-a schimbat. mulți oameni percep lumea la fel sau cam pe acolo, dar redau în moduri diferite. și asta e bine. și trecerea ta onorantă. mădălina, îți mulțumesc pentru semn și pentru felul în care vezi. așa este, finalul rămâne deschis. | |
| = mircea, | Elis Ioan [16.Aug.06 11:58] |
| posibil. nu știu cum e finalul. poate cum ar trebui. deschis. îți mulțumesc. | |
| + ai o stea de la mine pentru ochii orbi larg vazatori | carmen mihaela visalon [16.Aug.06 16:57] |
| Am reusit sa revin si bine am facut. Poezia este un dialog introspectiv pe fasii glisante de lacrima muta. Partea in care apare personajul schiop mi-a placut cel mai mult, pentru ca mi-a amintit de vindecarea prin cruce a tuturor celor cazuti. Pasarea care naparleste in lumina poate sa sufere de gripa luciferica, dar, trezirea brusca in colt de camera o vindeca. Spaima roade, dar vai de cel caruia nu-i este frica de nimic. Am o singura intrebare: Dumnezeu este un substantiv comun? | |
| = carmen, | Elis Ioan [16.Aug.06 18:18] |
| ce să mai zic?! m-ai lăsat fără cuvinte. și ca să-ți răspund: dumnezeu este cel mai comun substantiv dintre toate, pentru că propriu fiind mie îmi pare departe, intangibil; comun este parte din mine, din pasărea înaltă, din durere, din singurătate, din disperare, din amăgire, din zâmbet, din credință, din luptă, din adevăr, din promisiune. din toate. în cel mai simplu și mai curat fel. și dacă nu aș fi trăit un miracol, l-aș fi scris cu D mare. dar în orice cruce poți vedea și miracolul ei. și vindecarea, așa cum zici. dar cred că știai și răspunsul meu la întrebare :) îți mulțumesc elis | |
| = Iertat sa-mi fie ca insist | carmen mihaela visalon [16.Aug.06 18:32] |
| Ai dreptate, Dumnezeu este cel mai comnun dintre substantive, sau, mai exect singurul substantiv comun, pentru ca el este Alpha si Omega si alpha nu este inceputul si Omega nu este sfarsitul. Si totusi...de-a lungul timpului, toti marii mistici, au slavit numele lui. Rabinii si imanii, care nu puteau/pot sa-I scrie numele cu majuscule, dupa ce-l invocau/invoca, nu uita sa spuna: binecuvantat fie numele lui. Noi, ortadocsii si catolicii, folosim majuscula, etc.etc. Iata un argument scurt, asupra caruia mi-ar place sa reflectezi. Mai departe alegerea iti aparitine. PS: Alegerea fiind deja facuta, iar aduc in discutie textul Nastiei, la care ti-am lasat link. (intuitia bat-o vina:) | |