| = frazbil & granchil | Anghel Pop [14.Aug.06 22:56] |
| Am niste poze dintr-o padure din apropiere care cuprind exact elementele din aceasta poezie. In revers, textul tau este precis si colorat ca o fotografie cu rezolutie mare. Poezia vizuala nu moare! Versurile sunt inegale d.p.v.d metric, dar poate ca asa ai intentionat, sau poate ca rima unica in "-il" nu e un lucru facil, de copil inabil. Hai ca mi-a placut poezia ta, mi-a lasat o imagine luminoasa pe retina, ma duc sa caut pozele cu paingul acela futil care topaia pe licheni razand ca un imbecil. :) | |
| = Anghel Pop, | ioan albu [14.Aug.06 23:09] |
| aprecierile tale mă bucură, îți mulțumesc. să stii că am scandat chiar acum versurile, toate sunt endecasilabice. titlul singur e decasilabic, aș putea să-l modific în "micronatură. un poem calofil", dar cezura introdusă de punct mi s-a părut suficient de mare, e ca în muzică, am o silabă cu punct, adică o silabă și jumătate :). se poate, totuși, să nu scandez eu bine la ora asta. | |
| = recunosc | Anghel Pop [14.Aug.06 23:52] |
| Ai dreptate, era titlul si versul 3, la care m-au incurcat "corolele", ca nu`s de ce imi tot suna "le-le" in cap ca un ecou. Imbatranesc si eu, nu mai pot scanda ca pe vremuri! :) | |
| = calofilie | Florin Hulubei [15.Aug.06 10:37] |
| era un poet calofil si gracil scriind uneori clasicist dar subtil și tropi manevrând cu aplomb și cu stil frumos! | |
| = florin hulubei | ioan albu [15.Aug.06 11:11] |
| răspunsul tău la fel de calofil e cel mai bun feedback. | |
| = părere din automobil | Liviu Nanu [15.Aug.06 15:01] |
| mă simt depășit poate chiar inutil poetul ne scrie cu vervă și stil pe-acest elegant și curat apostil oricine-ar fi fost, elefant, crocodil... sau brav comandant din războiul civil oricine citește acest facsimil nu poate decît să declare umil ce vers jucăuș, ce subiect dificil ne dete ioan, declarat francofil | |
| = calofonie | felix nicolau [15.Aug.06 15:51] |
| s-a luat albu de exercitii de stil si prozodie. e intr-o dispozitie ritmata (de cine ?). el isi da seama ca poetii generatiei tzone l-ar hali pt luxul asta stilistic. eu unul, desi astept sa-i mananc comandul, ma delectez cu bijoux-urile astea gen radu stanca | |
| = lichenul buclucas | Traian Rotărescu [15.Aug.06 16:07] |
| Nici nu stiu, asta ar putea fi pastel???- dubii destule- insa e imbucurator aerul acesta de prospetime pe ca care-l intalnesc din ce in ce mai rar pe site, unde au prioritate versurile rimate in maniera hip-hop. Din fericire , mai exista si exceptiile care sustin cu brio "vechea" poezie...:Albu,Nanu, si Lory Cristea. Acum...era un lichen exhumat și senil schimbându-și culoarea alert și abil..stau si ma-ntreb, cum de reusea lichenul ala sa dea dovada de atat verva si aplomb mimetic daca ajunsese.."o leguma" ?! =D....Viagra, ceva?? | |
| = răspunsuri | ioan albu [15.Aug.06 16:27] |
| Liviu Nanu, răspunsul tău așa gentil mă face praf, că-s sensibíl nimeni, ceea ce lipsește trebuie să fie aportul cititorului. mulțumesc pentru intervenție și felicitări, te mai aștept. felix nicolau, bine că nu fraternizezi cu poeții generației lui tzone și că te delectezi cu versurile mele, în stilul tău în care lauda și miștoul se întrețes în mod inteligent :D traian rotărescu, bucuros să te revăd prin pagina mea. lichenul este funciar schizoid, având dublă personalitate: de ciupercă și de algă. așa că, oricât de bătrân ar fi, poți conta pe politropia lui, pe trecerile lui de la galben-verzui la verde-gălbui și pe irizări în culori complementare în funcție de luminozitatea variabilă. și dacă mai ia și viagra ... | |
| = Scantei galbene | Daniel Stuparu [09.Sep.06 19:34] |
| Aveam de gand sa postez comentariul la vecernie mov, dar deocamdata nu pot posta acolo, asa incat postez comentariul meu aici. (Ma voi referi oricum la poezia ta in general, si la acest poemul amintit in particular.) O prima observatie critica la nivel de prozodie: poate ca n-ar fi rau daca ai incerca sa eviti atat rimele facile (clocot/clopot, rãsfirate/zvântate), cat si pe cele fortate (chel/arhanghel), in care accentul care in mod normal cade pe o anumita silaba, trece in mod nefericit pe cealalta. In ciuda imperfectiunilor la nivel de forma, mi-a placut ca idee vecernie mov. Sunt imagini puternice si textul are forta. Concluzia nu e foarte clara, te duce cu gandul la o posibila viziune/vedenie a protagonistului in pronaosul bisericii, prin intermediul careia, cine stie - autorul nu ne spune, lasa textul, asa cum se cuvine, in coada de peste - poate chiar Sfantul Pahomie. La ceasul vecerniei, dangatul de clopot ne readuce la realitate, nu mai stim insa prea bine acum daca lumea aceasta e cea cu adevarat reala, sau cealalta, a viziunii poetico-mistice (vezi parabola lui Zhuang Zi despre omul care viseaza ca e un fluture). Deschiderea care se creeaza e deci excelenta. Cred ca la partea de forma ai avea de lucrat mai mult. Nu vreau sa dau exemple negative, dar senzatia e ca te afli inca la o faza de experiment, in care iti place sa te joci cu cuvintele la un mod mai degraba neangajat. Evident, decizia iti apartine, dar daca ti-ai lua ceva mai in serios scrisul, cred ca lucrul asta s-ar vedea/simti si din "afara". Si apropos, incearca sa scapi de Bacovia. Nu stiu cum vei ajunge pana la urma la tine insuti, dar sintagme consacrate de lirica bacoviana (barbar, vernil, mov, violet, amurg vanat, amurgul cade-ncet, monocolor etc.) se gasesc aproape in fiecare poem de-al tau. Amical, | |
| = ... | ioan albu [09.Sep.06 21:01] |
| îți mulțumesc pentru observații și aprecieri. imperfecțiuni prozodice există nu pentru că nu le-aș putea evita (pe unele chiar le caut), ci pentru că, intenționat, nu vreau să iau prozodia foarte în serios. de altfel, cum ai observat, nici scrisul meu în general nu mi-l iau foarte în serios. Bacovia ... asta poate fi o problemă, dacă bacovianismele deranjează. eu îmi recunosc datoria față de el și nu știu dacă pot scăpa de amprenta pe care poezia lui a lăsat-o asupra imaginarului, sensibilității și limbajului meu poetic. vom vedea. | |