| = frumosul imbracat în forme urate | Maria Prochipiuc [02.Aug.06 15:05] |
| Răzvrătirea poeziei, a poetului, sau a…? Nu-mi pot crede minții că aici este Adrian Munteanu, de unde atâta ură asupra cuvintelor, ce ți-au făcut ele ție, de ce nu le lași acolo unde le este locul? nu cred că ai încercat o armonie a cuvintelor pentru o anumită melodicitate, e răzvrătirea gândului că poate așa trebuie să fie. Poezia, știi tu bine, e starea frumosului din noi, e simplitatea cuvântului scos dintr-o inimă plină de dor, e poate trăirea dincolo de trup…Poezia e ca o prințesă neîntinată, e nardul frumos mirositor, e poate sensibilitatea atingerii doar cu privirea. Doar versurile acestea îmi vorbesc: n-ai loc în curți rânjesc la tine câinii te-ațin cu pietre plozii de nomazi ce greu mai e s-ajungi la coaja pâinii mucegăită pe trotuar mai cazi strângând cu spasme în căușul mâinii un vis târât în mâinele de azi | |
| = ... | Ruse Andrei [02.Aug.06 16:35] |
| mie mi-a placut acest text, desi as avea multe motive sa dau cu el de pamant ( si stilistic, si ca mesaj, tot. ) a reusit pe undeva sa surprinda si sa coalizeze binele si raul, sa para exact asa cum sunt, unite. felicitari. mai trec, RA | |
| = mama ei de treaba | Dana Stanescu [02.Aug.06 16:57] |
| Draga d-le Adrian Munteanu, am scris eu un mic indrumar de scriere corecta a unor injuraturi si poate o fi de folos. Despre poezie, ce sa zic, a fost inaltatoare da' lipseste un pic de sperma. parerea mea! | |
| = promite, promite | Anghel Pop [02.Aug.06 17:36] |
| Mie-mi aminteste de blestemele lui nenea Arghezi. O rafuiala in versuri cu injuraturi si balacareli nu strica din cand in cand, pentru defulare si sanatate lirica. Adime, iti sugerez colegial sa scrii texte din astea, dar mai specializate, cu dedicatie si bataie lunga: "Politaiului", "Birocratului", "Tipului care taie gazu`", "Parlamentarului", "Taxarului si impozitarului", "Celui care imi tranteste ghiseul in nas", "Idiotului care ma depaseste periculos cu masina straina", "Benzinarului care baga apa", "Mecanicului care schimba bateria buna cu una goala", etc. Astfel romanii vor avea de unde alege si recita, fie singuri la nervi, fie la o bere cu prietenii. Poezia ar mai avea o sansa de relansare, avand acces subit la marile mase de iubitori ai literaturii. In definitiv, nu asta e scopul poeziei? | |
| = Răspunsuri | Adrian Munteanu [03.Aug.06 07:19] |
| Maria - aici, draga și constanta mea prietenă, nu sunt de acord cu tine. Scatologicul e in jurul nostru, lumea noastră s-a umplut de avortoni, cum este cel creionat de mine. E un personaj real, un boschetar găzduit de mine in fundul curții, ca să aiba unde dormi,pe niste jeguri de cârpe luate de pe la gunoaie si pe care, in noptile cu ploaie, il las să doarma în beci. Are 40 de kg, desi e batran si, probabil, intr-o noapte geroasa, il voi gasi înghețat. Dar ai putea spune tu că lumea noastră nu este a unor avortoni, pe jumatate din teritoriul acestei mănaose Românii? Despre ei să nu scriem, sa nu-i vedem, să nu le simțim răsuflarea din creștet și acel scabros " ce pula mea!" rostit la fiecare a doua frază ? Nu știu dacă si eu nu sunt altceva decat un avorton. Cu ce sunt eu vinovat că am avut o copilărie de rahat, cu tatăl condamnat politic si mama, cu numai patru clase primare, obligată să mă țină în viață lucrând prin spălătorii ? Ce sunt eu vinovat ca n-am moștenit un hectar de pământ sau o viluță proprietate, cu care acum să pot negocia ceva ? Ce suntem noi vinovați că mai trebuie să îndurăm și cancerul soției și repetatele mele ieșiri de prin spital. Mă lupt și uneori nu mai fac față, asta e situația. Nu cred, de asemenea, tocmai din aceste princină că , așa cum spui "poezia e starea frumosului din noi, e simplitatea cuvântului scos dintr-o inimă plină de dor, e poate trăirea dincolo de trup…Poezia e ca o prințesă neîntinată, e nardul frumos mirositor, e poate sensibilitatea atingerii doar cu privirea. Nu mai e așa, Maria. O văd pe propria mea piele. Când scriu frumos și melodios, cum îmi ceri, abia se aduna vreo 25 de vizitări. Cum am postat sonetul cu titlul "Se crapă fusta, pârâie chiloții" am sărit ușor de 400. Pentru cine scriem, dacă astea sunt gusturile comune, asta vor oamenii? Da, e o stare de revoltă, de întoarcere în mine, pentru că ieri a trebuit să iau o decizie importantă care nu se știe dacă nu mă va transforma într-un avorton veritabil, umblând cu mâna întinsă la colț de stradă, ca să mai fac un ban și să-mi pot duce soția, undeva, unde am aflat eu în lume, acolo unde pot să-i mai dau speranțe de viață. Iată motive care mă vor face să mă retrag cât de curând definitiv de pe site, rămânând cu dragii mei prieteni de oriunde pe care recunosc că mi i-am făcut, dar care, tocmai pentru că sunt buni și adevărați, mă vor căuta oricând. Ne mai auzim pe căi cunoscute, cu mai multe amănunte, Cu tot dragul pentru tine. Andrei - pari să fii la primul meu sonet citit. Poți să dai de pământ cu el, numai să știi că nu o poți face stilistic. In cele peste 440 de sonete nu cred că am o scăpare de ritm și măsură, așadar o deviere stilistică. Trebuie să mă laud că am muzica în sânge, am auz muzical absolut, declarat prin teste și aș putea să dau eu lecții, din acest punct de vedere, altora. Dana -nu cred că va lipsi și va apare și sperma asta, din motive explicate mai sus. Anghel -ai perfectă dreptate : pentru defulare și sănătate mintală trebuie să mai scrii și așa ceva. Altfel încep să înebunesc scriind despre flori, trandafiri și sentimente înălțătoare. Nu mă caracterizează scatologicul. E o refulare și o modalitate de a schimba ceva în exercițiul zilnic. Subiectele pe care mi le propui sunt de băgat în seamă. Atât cred că am demonstrat până acum, că, după sonetul în haină tradițională, pot să fac ce vreau eu cu această specie literarăși o pot duce unde nici cu gândul nu gândești. Mulțumesc tuturor celor care au avut "îndrăzneala" și bunăvoința să adreseze un cuvânt, în fața unui text care , într-adevăr, nu seamănă cu a lui Adrian Munteanu. | |
| = ce greu mai e s-ajungi la coaja pâinii - realități necontestate! | Maria Prochipiuc [03.Aug.06 08:43] |
| Iată motive care mă vor face să mă retrag cât de curând definitiv de pe site, rămânând cu dragii mei prieteni de oriunde pe care recunosc că mi i-am făcut, dar care, tocmai pentru că sunt buni și adevărați, mă vor căuta oricând. Dragul tău de mine și de toți ceilalți care îți așteaptă versurile nu stă în retragere, tu nu ești omul acela care să dea bir cu fugiții, tu ești un luptător, și aici ca și în alte părți ți-ai făcut prieteni, așa că ai datoria morală să rămâi măcar pentru ei. Nu mă gândeam că acel comentariu al meu va avea efectul scontat, asta am dorit de la tine, să fii sincer cu ceea ce simți în poezie și mi-am demonstrat mie că nu m-am înșelat referitor la omul și poetul Adrian Munteanu (te-am provocat și ai răspuns provocării). Poetul poate să facă din frumos urâtul pe care îl întâlnim la tot pasul, poate fi sensibil atunci când inima lui e liniștită. Tu poetule, ești un alergător de cursă lungă, nu poți abandona, fiindcă abandonul înseamnă cedare, înseamnă multe, dar nu le voi spune, le știi tu mult mai bine. Aici putem vorbi de obiectivitatea poeziei- se ajunge la confundarea peziei cu sociologia, e un fel de copie a realității. Sonetul acesta e realitatea vie, e posibil să fi înțeles un pic grești comentariul meu, dar nu-i nimic ce am vrut a ieșit la iveală | |
| = ce greu mai e s-ajungi la coaja pâinii - realități necontestate! | Maria Prochipiuc [03.Aug.06 08:42] |
| Iată motive care mă vor face să mă retrag cât de curând definitiv de pe site, rămânând cu dragii mei prieteni de oriunde pe care recunosc că mi i-am făcut, dar care, tocmai pentru că sunt buni și adevărați, mă vor căuta oricând. Dragul tău de mine și de toți ceilalți care îți așteaptă versurile nu stă în retragere, tu nu ești omul acela care să dea bir cu fugiții, tu ești un luptător,și aici ca și în alte părți ți-ai făcut prieteni, așa că ai datoria morală să rămâi măcar pentru ei. Nu mă gândeam că acel comentariu al meu va avea efectul scontat, asta am dorit de la tine, să fii sincer cu ceea ce simți în poezie și mi-am demonstrat mie că nu m-am înșelat referitor la omul și poetul Adrian Munteanu (te-am provocat și ai răspuns provocării). Poetul poate să facă din frumos urâtul pe care îl întâlnim la tot pasul, poate fi sensibil atunci când inima lui e liniștită. Tu poetule, ești un alergător de cursă lungă, nu poți abandona, fiindcă abandonul înseamnă cedare, înseamnă multe, dar nu le voi spune, le știi tu mult mai bine. Aici putem vorbi de obiectivitatea poeziei- se ajunge la confundarea peziei cu sociologia, e un fel de copie a realității. Sonetul acesta e realitatea vie, e posibil să fi înțeles un pic grești comentariul meu, dar nu-i nimic ce am vrut a ieșit la iveală... | |
| = Maria | Adrian Munteanu [03.Aug.06 14:47] |
| Nu voi da niciodata bir cu fugitii. Cartile mele vor apare in fiecare an, atat cat voi mai fi viu. Vreau insa sa-mi fac timp si pentru mine. Ma imprastii prea mult. Și am obosit. uneori nici nu mai vad rostul atâtor străduințe pentru mai nimic. | |
| = . | Lory Cristea [03.Aug.06 15:38] |
| Orice ar fi, voi recunoaste mana poetului Adrian Munteanu, chiar si asa razvratita, parca mai multa forta emana.... sa va scrieti cartile, domnule! aveti multi cititori care va iubesc. Cu pretuire - Lory | |
| = "mătii" | Alina Livia Lazăr [03.Aug.06 15:54] |
sau "mă-tii"?! | |
| = Lory, Alina | Adrian Munteanu [03.Aug.06 19:25] |
| Lory - le scriu, le scriu. Nu mă las. Nici nu mi-ai spus dacă ai primit volumul 2. Alina - las-o așa. E vorba de mamă.Mama ei de treabă ! | |
| = nu o las, că nu-i corectă/românește glăsuind | Alina Livia Lazăr [04.Aug.06 17:08] |
Era evident că e vorba de mamă. ex: "Mama ta. Mumă-ta. Mă-ta." Acel pronume trebuie despărțit cumva de cuvântul "mamă" din care a rămas doar silaba "mă". Singura diferență e că aici avem un Genitiv. De aceea, corect e "mă-tii". Dar, evident, alegerea vă aparține. | |
| = . | Enache Ionut Laurentiu [04.Aug.06 17:33] |
| Adrian, invoc afirmatia "alege sa fii om de valoare nu om de succes" de cate ori e nevoie, tu trebuie sa intelegi ca acest site = interactiune, implicit in citiri detin suprematia gastile literare. poate ca ar trebui sa pupam cateva funduri de persoane abstinente literar pentru a ne face deosebita placere sa scrie un comentariu pupincurist la randul lui, si tot asa, pe baza de triunghi poetic ne pupam cu totii in fund la modul abstract. dar ce naiba, crezi ca asta caracterizeaza valoarea unui poet ? citirile ? valoare se defineste in timp, in carti, nu daca citesc 150 de persoane cu mamaliga literara intre dinti de doua ori textele tale. evident, exceptie fac persoanele serioase, valoroase, care se exclud. DAR, faceti un experiment: vanati cateva cercuri vicioase, intrati in jocul lor si va garantez sute de afisari. dar asta conteaza, ce naiba? cate din pulele insirate pe acest site vor fi publicate in reviste si vor aparea in carti? am impresia ca aici e o statiune de relaxare psihica unde poti sa scrii absolut orice idiotenie iti vine in minte. deci, eu te incurajez sa continui drumul poeziei ce pleaca din tine, nu puroaiele din pantece ca nu te prind, serios, din contra. iar revolta e evidenta, si justificata. acum o scurta reteta: 1. se deschide o pagina cu multe citiri. 2. se pupa se pupa se pupa, chiar daca textul ie anume vraiste. 3. se intinde cearsaful si se sta la soare 4. se deschid alte 30 de pagini si se comenteaza 5. se intra pe propriul tecst stupediat de uimire 6. hopa comentarii 7. se face noapte si tragi linie 8. ce am facut eu astazi ? 9. am digerat ineptiile unor pusti cu nivel ridicat de testosteron 10. a mai trecut o zi degeaba. sfatul meu, adrian, tu scrie in continuare, aprecierea vine daca nu aici in alte locuri sigur. poti corecta totusi "ma-tii". ionut | |
| = erata | Enache Ionut Laurentiu [04.Aug.06 17:48] |
| la randul lor, evident. | |