| = croseta | Grigoras Ruxandra Ileana [02.Aug.06 14:18] |
| mie mi-a placut poemul asta. cu toate ca inca nu-mi dau seama de rostul strofei a doua[probabil ca are unul mai personal, zic si eu:)]. in prima strofa, cimitirul are rol protector, e ca un refugiu etern. remarc imaginea "sfintilor ce convertesc/ marul lui adam". a treia strofa mi-a pus in lumina prin "doar andrelele să nu le uiți înfipte-n omoplați că mă tot împiedică să zbor" fluturii cu aripile patrunse de bolduri pentru a fi pusi la colectie. cimitirul nu e comparat insa cu un insectar, ramanand un loc liber de orice durere, in directa legatura cu divinul. lucrul asta iese in evidenta si prin a patra strofa, unde moartea e perceputa cu nonsalanta si nerabdare totodata. "sa vina lumea", suntem gata de spectacol de indata ce suntem imortalizati in rama. cimitirul e astfel un muzeu de suflete, reprezinta ceva destul de delicat, se vede asta si prin "croseteaza-mi" care impune o gingasie...paradoxala alaturare...mi-a placut. eu asta am vrut sa inteleg din poem:) mai trec, | |
| = astept | Cristian Munteanu [02.Aug.06 15:11] |
| Ileana, bucuros de comentariu. Curata plimbarea ta printre andrele si cruci. Si adevarata totodata. Te mai astept. | |
| = părere | Gabriela Docan [02.Aug.06 18:08] |
| percepția mea: sunt versuri dedicate vocii umane, glasul pe a cărei expirații a născut cuvinte de-a lungul timpului, cuvinte care ar trebui puse într-o colivie, sau îngropate într-un cimitir... versuri pline de subtilitate | |
| = gabriela | Cristian Munteanu [02.Aug.06 18:28] |
| Da, mai ales ca si cimitirul e tot un soi de colivie. Ultima, din pacate. Multumesc de semn. | |