| + Curat tablou | Perseu [05.Jun.02 18:51] |
| Un text care aproape ca imbolnaveste. Mi-a placut forta cu care isi striga concluziile si indoielile. "Calcaiele nostre crapate de prea multe reveniri"... o fraza ce ma bucur ca a prins viata si pe care nu o voi uita usor. Dar cred ca tot oamenii ne sunt Styx. Si, vrem sau nu, trebuie sa ne intoarcem la ei, chiar daca nu la aceiasi. Probabil ca daca ai ochii necesari si ciuperca bombei atomice iti pare o floare. Cateodata un crochiu este mai expresiv decat un tablou. Este si cazul de fata. | |
| + DA! | prietenul_necunoscut [05.Jun.02 20:41] |
| Scrii cu adevarat. esti printre putinii autori de pe aici care ai talent, forta si idei, in acelasi timp. Ma intreb daca numai jurnalul are o asemenea forta. Daca viata ta e construita pe asemenea campuri de forta... fericit omul care poate fi biserica in sufletul altcuiva. Nefericit cel ce cosntruieste biserici zeilor pagani. Acolo nu se fac jertfe umane, asa cum asteapta acestia... Ai, cata durere si cata literatura... Cata? | |
| = Perseu | LolahHumboldt [06.Jun.02 00:40] |
| Multumesc. | |
| = prietenul_necunoscut | LolahHumboldt [06.Jun.02 00:56] |
| Toata e durere. Multumesc, Prietene. | |