| = o dâră de sânge curge pe flori | constantin cornelia [28.Jul.06 00:00] |
| m-a înfiorat asocierea sângelui cu dumnezeu. și peste toate întunericul. căutați Astronomy Picture of the Day și incercați să vă închipuiți că sunteți tot ce veți vedea. va urma o transformare în scriere, pariez : evidentă. și în stare și poate și de destin dacă starea a schimbat ceva sau a surprins ceva | |
| = cornelia | Nuta Craciun [28.Jul.06 00:11] |
| draga mea cornelia nimic nu doare mai rau decat singuratatea, lipsa de perspectiva, linistea care-ti rontaie linistea… ce sunt cuvintele pe langa toate astea? | |
| = întunericul de pe umerii mei mă despică în două | constantin cornelia [28.Jul.06 00:32] |
| cuvintele sunt, ca și viitorul în față. zid aripi destrămare reparație negociere strigăt apă, foc, vânt, pământ dacă viitorul e infinit, aveți nevoie de uitare să continuați? dacă lăsați o moștenire de situații nerezolvate sufletului universal? dacă? o replică într-un film: gândește-te la prietenii pe care încă nu i-ai avut. | |
| = părere | Gabriela Docan [28.Jul.06 10:25] |
| eu înțeleg sângele din aceste versuri ca exprimând ideea de viață... | |
| + imagisme | felix nicolau [28.Jul.06 10:40] |
| un patetism bine strunit in imagini. ti-ar trebui un nume de scena, ceva gen nuta garbo, sau greta craciun | |
| = aceeasi ardere | Silvia Miler [28.Jul.06 11:23] |
| Cand linistea roade linistea, nu-i pun stricnina, n-o strivesc cu lopata, nu-i mesteresc laturi capcana ci o surprind - si asta ma amuza - cu bucatele de paine, dresand-o in folosul meu. Prezenta mereu aceeasi lupta, aceeasi ardere cu "vreascuri" putine intre cele doua parti - aici despicate de intuneric... Inrudirea cu Dumnezeu, florile inrosite de sange?! Nimic altceva decat forta vietii renascute --a "n"-a oara - ca doar de la atata ardere cenusa este har Domnului... | |
| = din despicatura cuvintelor, urmele pe flori. | Florina Daniela Bordieanu [28.Jul.06 12:11] |
| primul si ultimul vers, Anana, si-ntre ele o lume. primul si ultimul vers, tu si urmele prin lume. primul si ultimul vers. intre ele cu toate zbaterile, secundele, zilele, restul. | |
| = raspunsuri... | Nuta Craciun [28.Jul.06 16:34] |
| iti multumesc Cornelia ca-ti faci griji pentru mine, problema e ca atunci cand ramanem singuri cuvintele au alta forta… devenim duri tocmai pentru ca nu avem ce pierde, in rest … nu toate zilele sunt la fel:) Gabriela e bine, multumesc, nici eu nu ma gandeam la “pacatul” varsarii sangelui… felix nicolau uneori suntem patetici orice-am face, dar pe scena urcam doar de dragul vietii, strigandu-ne tare spaimele… multumesc de apreciere, conteaza mult pentru mine! Silvia mi-ai lasat cuvinte de suflet aici si recunosc ca imi fac bine… spune-mi, tu chiar poti dresa linistea ? pe tine nu te rontaie? nu te injumatateste? lupta este inerenta, ai intuit si nasterea zilnica la fel, altfel ce-ar fi viata, nu? Florina mi-amintesc primele zile pe site cand tu ma-nboldeai inainte, de-atunci au trecut cateva veacuri ... ma bucur ca esti aici! anana | |
| = si n-avui dreptate? | Florina Daniela Bordieanu [28.Jul.06 17:10] |
| ba avui, uite si tu ce versuri frumoase poti scrie. si inca mai ai atatea nespuse, sunt convinsa. poezia de aici e doar un exemplu. mult succes, Anana. | |
| = Florina | Nuta Craciun [28.Jul.06 22:54] |
tu stii ca dreptatea cand e vorba de arta e mai relativa decat teoria relativitatii ...dar teama mi-e cand o sa-mi termin de luat la rost viata, atunci despre ce o sa scriu? daca mai suntem pe-aici, imboldeste-ma ca-n vremurile bune:) multumesc pentru cuvinte! anana | |
| = . | Costin Tănăsescu [29.Jul.06 09:07] |
| "preatăioasă" această poezie. în câteva versuri aduci la paroxism sentimentul de teamă. trebuie să fi fost o trăire puternică atunci când s-a născut acest text. atâta sânge nu mă face decât să mă gândesc serios la pocăință. ok | |
| = Costin | Nuta Craciun [29.Jul.06 11:59] |
| sangele din final voiam sa insemne viata, iar restul ... daca ti-as spune ca ce simt uneori e mult mai dur, mai crede? si apoi e un poem de dragoste de viata, doar ca UNEORI privesc capetele existentei cum ma ard si atunci strig... cred ca te cunosc putin si stiu ca si tu iti strigi intamplarile sau neintamplarile, nu? ce sanse am sa accepti explicatia „preataiosului?” si apropo de pocainta, nu cred ca am inteles... multumesc ca ai trecut! anana | |