| = scrisoare | Daniela Șontică [26.Jul.06 14:48] |
| Frumos poem. In ciuda temei, sentimentalismul este tinut bine in frau, iar finalul arata "ordinea" in care raman iubirile. Versurile "eu aștept ziua/când nu voi mai iubi moartea" par o depesa pentru mama. | |
| = ordinea în care vin iubirile | constantin cornelia [26.Jul.06 16:51] |
| de data aceasta am descoperit aici un poem simplu și curgător despre gândurile lăsate mereu moștenire de cei dragi. uneori sunt false, moartea rămâne un mister nefiind perceput unghiul din care ea e doar o transformare a materiei fără de care viața nu ar exista, o transformare a sufletului fără de care nu ar mai exista, o transformare a spiritului fără de care nu am evolua. data ei ne doare, ne întretăiem drumurile, având vârste diferite, abia ne cunoaștem și ne rupem. multe izvoare, un singur ocean. | |
| = "eu am ascultat am iubit am murit" | silvia caloianu [26.Jul.06 17:24] |
| aici esti tu insati, aici este poezia care vine din tine: fara metafore cautate pe aiurea, fara expresii fortate, pentru a impresiona. esti atat de frumoasa in haina unei asemenea poezii! atat de frumoasa, mostenind, iubirea! cu mortile sale, cu tot... felicitari, Ela! | |
| + iubeste-o asa cum ma iubesti pe mine | emilian valeriu pal [26.Jul.06 17:25] |
| Poate sentimental, poate simplu. Dincolo de poezie apreciez sufletul cu care e scrisa, o deschidere catre viata si moarte deopotriva, o imbratisare a tot ceea ce traiesti. Fara e excela in constructii poetice deosebite, si banuiesc faptul ca nici nu s-a dorit asa ceva, poemul mi se pare o spunere fiecarui om, dupa inima si dupa fapta. O impacare si, poate, ordonarea zilelor in functie de ce ti-e scris in partea stinga. Mie mi-a placut, insa nu pot sa nu remarc faptul ca ultimile texte postate au o atmosfera incarcata de un tragism putin neobisnuit fata de alte texte semnate Daniela Luca. O spun sincer, textul acesta e un text care m-a atins. Emil | |
| = . | Alexandru Dan-Alexandru [26.Jul.06 21:56] |
| am citit aici un scris altfel al tau, mai placut. in ultima strofa nu am mai gasit magia din celelalte, poate tocmai pentru ca se rupe de starile din rest si vine ca o concluzie. cred ca acest mod de a concluziona in poezie care ne caracterizeaza este oarecum pueril si fitos si rece si pentru ca ne place sa ne plangem de mila, chiar mila pentru binele nostru, uneori. eu aici am zis doar ce nu-mi place, asta insemnand ca (,) complementarul cantitativ al cuvintelor mele (asta insemnand +infinit - 60) este pentru ceea ce imi place, pacat ca infinitul nu incape. nicaieri :P , sau poate doar in poezie, mai bine zis in noi | |
| = re-inventare | Dana Banu [26.Jul.06 21:56] |
| observ în ultimele tale texte o re-inventare a propriei tale lirici, cuvîntul e mai apăsat, feminitatea versului se estompează făcînd loc unei verbalizări directe, ce prinde și surprinde, sincer, îmi place | |
| = "ei toți m-au învățat să iubesc" | Nuta Craciun [26.Jul.06 21:57] |
| poemul tau a avut un impact emotional deosebit asupra mea, nu este deloc un poem simplu, a invata iubirea e lucru greu de realizat, dar mai ales a invata a muri odata cu cei ce se duc… mie imi pare deosebit realizat si ca idee, incarcatura emotionala fara excese metaforice si ca realizare stilistica felicitari si …stele virtuale! anana | |
| = ela luca | Intersectia Speranta Bahtalo [26.Jul.06 22:59] |
| mi-a placut poezia ta, elo. e trista, prea trista. imi prima strofa mi se pare ca-ti amintesti de barbatii din viata ta, iar a doua parca-mi spune ca tot ce-ai fi vrut de la ei a fost sa te iubeasca... frumoasa descriere despre iubire a celor trei, insa necastigatoare. trebuie sa fie una castigatoare, pe care proababil inca n-o cunosti. :) succes! | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [26.Jul.06 23:18] |
| Danielă, mă bucură prezența ta și aici, în spațiul virtual și știi bine că aici e sentiment, trăire, așa, în stare pură. Mulțumesc pentru semn, bun venit. :) Cornelia, din același ocean născuți, dinspre părinți învățătură de viață, de moarte primind, în același ocean ne întoarcem, în timpul nostru atât cât ne este, traversăm mistere. Mulțam mult. Silvia, eu sunt eu și când scriu așa, cu metafore, simboluri; nu le caut, ele îmi vin pur și simplu, curg, fluid, așa, într-un dans; cine m-a văzut în timp ce scriam, știe; știe bine cu câtă lejeritate și cu câtă spontaneitate scriu. Chiar și textele ermetice. Nu caut să impresionez, Silvia, din păcate simplitatea mea uneori nu se observă. Iar ce pare din afară căutare și aiurea, aici, în mine e curgător, e firesc. Aici, da, am preferat să apar simplu, eu cu mine, fără să mă mai închid în figuri de stil. Să vin eu. La 13 ani mi s-a spus că vorbesc ca din cărți. Acum prefer să mi se spună că vorbesc din mine. Mulțumesc pentruă că mă vezi și așa, simplu frumoasă. Emilian, da, nu s-a dorit nimic complicat. Complexitatea a fost deja străbătută în fazele de dinaintea așternerii pe hârtie. Aici e glasul meu, de-acolo, din adâncul acela abia vizibil. Foarte rar mă pot lăsa așa lumii, fiindcă știu bine riscul. Mulțumesc pentru că ești cu sufletul pe aceeași undă, de atâtea ori. Alex, mă bucură trecerea ta. Nu știu dacă e concluzivă acea strofă. E scrisă despre tata. Rareori am scris despre el și rămânearea mea lângă el. Și ultimele două versuri sunt o realitate la care aștept să ajung. Dacă voi ajunge vreodată. Mulțam pentru citirea din subtil. Dana, dacă această simplitate îți este pe suflet și o poți cuprinde cu totul, pentru mine este îndeajuns, îndeajuns pentru o vreme grea. Mulțumesc. Anana, mă bucură revenirea ta, am avut la un moment dat impresia că ai perceput altceva din mine, deformat, e bine că ai văzut cum iubesc, așa am învățat. Ramona, când vei înceta să vezi în tot ce scriu bărbați, draga mea? Când vei înțelege că eu pe spații virtuale nu scriu lucruri așa, la întâmplare? Cum Dumnezeu vezi tu aici "bărbații mei" (ce plural oribil lași tu aici mereu, ce departe de adevăr ești, dar stai acolo, poate că îți place așa, în trivial, mie nu), când vezi limpede că cei trei care m-au învățat sunt: mama tatălui (bunica paternă), mama și tatăl. Dar dacă vrei tu să fabulezi mai departe, fabulează. Nu ești singura, iar viața mea oricum rămâne viața mea. E simplu. :) Ela | |
| = spirala | Florina Daniela Bordieanu [27.Jul.06 12:31] |
| cred ca ne-am sucit-rasucit una-n jurul celeilalte aseara. zambesc. poezia asta mi-a placut in mod deosebit si mi-a fost tare greu sa las semnul trecerii mele pe aici. de ce? pai e simplu: o poezie buna n-o comentezi larg, ci o citesti pur si simplu, o iei frumusel intr-un buzunaras al mintii si pleci mai departe. cu ea cu tot. stii, parca ai fi si n-ai fi tu in ea, desi, cu siguranta, esti. e una din poeziile pe care mi le voi aminti pentru ca seamana cu o spirala. ori spirala e forma care m-a fascinat dintotdeauna. Poemul tau vorbeste despre iubire intr-un fel pe care il "aud". Pana la capat. | |
| = poezie. | Nicoleta Tase [27.Jul.06 17:31] |
| Felicitari, Ela, un poem in care te intreci pe tine insati, autenticitate si forta, desi nu lipsit de vulnerabilitate. Eros si Thanatos apar aici ca tentatii dilematice care isi disputa intaietatea si dreptul la manifestare. Poezie. | |
| + după faptă | Ioana Bogdan [27.Jul.06 21:34] |
| Mi-ai făcut un cadou în seara asta. Deși, voba cuiva, sunt cam mulți de "te iubesc", naturalețea poeziei nu lasă să se simtă lucrul ăsta. Aici parcă ești tu, foarte liberă și neîncorsetată de prețiozități. De bariere de toate felurile, fie ele și albe. Fără mănuși. | |
| = Danielă-Florină, Nicoleta, Ioană | Ela Victoria Luca [27.Jul.06 22:45] |
| Danielă-Florină, apoi așa cum ne învârtim, în orice sens, dreaptă sa stângă răsucire, spre noapte-zi sau orice polare, răsar din noi spirale, de culori, de sunete, de fire nevăzute. Și de aceea tu mă "auzi". Mulțumesc. Nicoleta, mulțumesc mult pentru că ai rămas așa, înfășurată în versuri, ca într-un cocon, acum ești fluture, nu-i așa? Ioana, nu am scris deloc în această poezie te aici, doar să/o/îl iubesc. Când va fi acel "te", se va vedea limpede și nu va fi mai mult de o dată. :) Da, a curs așa, din centrul meu, fără să opresc nimic. Am lăsat izvorul. Mulțumesc pentru asta celor care m-au încurajat în ultimele săptămâni să mă dezvălui; tu ești printre ei. Ela | |
| = Îți mulțumesc | Gabriela Marinescu [28.Jul.06 12:18] |
| Ai "spus" ceea ce simt eu. Îți mulțumesc. | |