| + de-a v-ati ascunselea | emilian valeriu pal [16.Jul.06 19:08] |
| Nu stiu de ce textul asta a rezonat atit de mult cu starea mea. de cele mai multe ori stam ascunsi in lucruri inutile ca un orgasm intr-o ambulanta portocalie sau intr-un joc de alba-neagra unde stii ca nu cistigi. Stiu ca nu revii pe textele tale pentru ale corecta si uneori e lucru bun, ca in cazul de fata. cel putin asta e parerea. E viu, e un joc absurd de care ne saturam toti si totus sintem dependenti de el. Insasi jocul e un strigat indecent de ajutor, indiferent ce ar face nina si ninu. Pot spune doar ca mi-a placut foarte mult, las un semn de apreciere si il recitesc. Emil | |
| = ni-na-ni-nu | ioana cheregi crișan [16.Jul.06 21:49] |
| Emil, cred că acest comentariu era subînțeles din punctul meu de vedere(mai puțin steluța, care e și un nume de femeie, știai?). îți mulțumesc. | |
| = Un text | Mariana Tanase [17.Jul.06 06:39] |
| rezonant și apreciat. "hai să jucăm alba-neagra"! | |
| = alba- neagra | ioana cheregi crișan [18.Jul.06 05:54] |
| Mariana, hai să jucăm!... | |
| = alba-neagra | DoDu [18.Jul.06 06:57] |
| Pai si eu m-as juca alba neagra, dar eu mereu ies neagra si ma nervez ca am trupul paros, patrunjel, marar iar unii imi spun gogoneata. Mie jurnalul asta mi-a placut pentru ca e scris de Ioana. Draga Ioana, nu fi chiar disperata, ca lumea e rea si tot nu te intelege, dar unii te inteleg sau macar se straduie si pentru asta merita sa zambesti pentru ca ai scris un jurnal foarte fain. Mi-au placut ultimele doua randurele, care-mi dau speranta, fiind atat de paros, ar putea si trupul meu sa ofere ascunzis altuia neparos. Dar acum mi-e rusine ca lumea e nestatornica si poate interpreta. Mi-a placut si titlul ca e cam altoit, parca nici n-ar fi titlu de jurnal ci de poezie iar randurelele par mai mult versurele iar daca mai gasesc ceva interesant printre ele dau fuga sa-ti spun, poate ma inspir si eu sa scriu un jurnal. Adica eu jurnal scriam cand eram mic, aveam acelasi titlu. Scriam asa: ce-o sa fac eu maine. Dar niciodata nu s-a nimerit cu ce spuneam eu, asa ca l-am abandonat, incepusem sa fiu trist si sa scriu tot felul de porcarii care or sa mi se intample. M-am speriat rau, de aia. Plus ca intr-o zi mi-a gasit tata caietul de jurnal si mi-a dat cu el in cap din cauza ca la pagina doi am scris ca maine o sa-i pun o coropasnita in palarie. Si la pagina trei a gasit. A gasit si la sase, pe urma si la opt si mi-a dat cu caietul in cap pana i-au zburat filele. Asa a aflat tata in pagina 30, ca i-a zburat pagina chiar pe ochi, o sa-mi suflu mucii in tuica lui, o sa-i scot pantofii in ploaie si o sa-i arat curul cand doarme. A adunat paginile de pe jos si a zis hopaa! Devine interesant. Uite ce criminal cresc eu la casa mea. Mi-a luat caietul si a inceput sa-l citeasca cu ochelarii. Cand gasea ceva interesant, ii citea si mamei: - Uite ce scrie fiu-tau aici: „maine o sa iau un patru ca n-am invatat la matematica nimic si profesoara e o scorpie de profesoara, bine zice tata ca profesoarele de matematica sunt tacanite...” Nu e chiar prost fiu-tau asta. Pe urma a citit mai departe si a racnit: - Cand il prind il belesc de viu, uite ce scrie mai departe: „care si tata e tacanit mai tot timpul si cam cacanar, cred ca maine ii bag un soarec mort in servieta”, il omor! Dar nu m-a omorat tata, ca inca sunt viu si destept si n-o sa-mi joc banii la alba-neagra ca-i pierd intr-un mod necinstit | |
| = reply | ioana cheregi crișan [19.Jul.06 23:12] |
| Dodule, eu îți mulțumesc mult pentru că m-ai lămurit și pe mine cum stă treaba cu jurnalul. poate mă fac și eu eseistă, ca tine, că poezii nu știu să scriu, deși m-a bătut gândul cândva să fac ginecologie acolo unde toți medicii sunt poeți, după cum bine știi. am făcut câteva stagii în care m-am lămurit care e principala figură de stil. nici jurnal nu cred c-o să mai scriu, că poate găsește careva pagina în care am scris ce voi face mâine și în care mă îndoiam că mâine chiar există, ceea ce ar putea să fie periculos din punct de vedere al încadrării. ori la vârsta mea nu-mi mai pot schimba specialitatea și rămân recuperator. nemaiputând anunța pe nicio cale sfârșitul lumii am ajuns la concluzia că el trebuie puțin amânat. și începui să joc. când mi-a venit rândul să tupesc m-a pus careva să număr până la infinit. încă n-am ajuns până acolo, dar cred că sunt totuși destul de aproape. bănuiesc asta de când toate ce sunt au devenit impare, adică nu se pot împărți la doi. deci, eu zic că în afară de faptul că ești viu deștept și păros, Dodule, ești și foarte norocos dacă înțelegi tu ceva din reply-ul ăsta :) | |