| = "Cherchez la femme!" | mircea florin sandru [16.Jul.06 07:52] |
| Domnule Sergiu Octavian Ciurtin, Nu cred că acest poem al meu e unul dintre cele mai absconse. Cheia ideii poetice e binecunoscuta replică din romanul "Les mohicains de Paris" al lui Alexandre Dumas-tatăl: "Cherchez la femme!". Va multumesc pentru comentariu. | |
| = Noblesse Oblige | carmen mihaela visalon [16.Jul.06 11:26] |
| Domnule Mircea Florin Sandru, Recunosc, nu as fi scris acest comm, daca nu as fi descoperit o mare nedreptate facuta poetului MFS, poeziei sale si POEZIEI. Un pamflet, pe care sunt convinsa ca l-ati scris in joaca, ajunge la texte recomndate si o poema valoroasa trece nebagata in seama. De ce oare? Intrebarea este evident retorica, chiar daca are si un raspuns. Daca un om are merite, la ce bun sa-l decorezi? Daca nu are, atunci poate fi decorat, pentru ca asa va capata un lustru. Dovada ca nimic nu este nou sub soare si gura poetului adevar graita, o gasiti mai jos: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/188056/index.html Cat despre acesta poezie, va rog sa-mi dati ragaz, am nevoie sa o mai citesc inca o data, ca sa scriu un comm de care sa nu-mi fie rusine. Revin, | |
| = un motor de cautare, un raspuns/ o intrebare | carmen mihaela visalon [16.Jul.06 11:45] |
| Revin nu cu un comm ci cu o poezie pereche- pe care am gasit-o pe un site. Semneaza: Toni Darie, pseudonim: PAX. Din nefericire ea a fost portata in anul 2004. Asa ca nu ii pot face un comm. pun doar ca-mi place cum scrie si va cer parerea: Este vreo legatura cat de mica intre cele 2 poaezii, sau link-ul functioneaza doar la nivelul meu de preceptie? Arheopterix zburand... "De catva timp moartea-mi simplifica mesajul... M-am ghemuit intre pietrele unui templu macinat de gerul celor neiubiti: "Ce-ai facut cu oasele arhitectului ISUS?!" -intreb duhul cel orb al cutremurului. In loc de raspuns mi-arata un Arheopterix zburand..." | |
| = erata | carmen mihaela visalon [16.Jul.06 11:47] |
| postatta, nu portata spun, nu pun poezii,nu poaezii iertare, cred ca sunt prea emotionata. | |
| + Am rânjit în fața păsării Arheopterix | carmen mihaela visalon [16.Jul.06 13:04] |
| Evident, nu pot reconstitui traseul trairilor care s-au sublimat, nascand aceasta poezie si nici nu ma pot multumi cu citirea la nivel literal, pentru ca, nefiind barbat, nu inteleg foarte bine de ce as “cherchez la femme.” Recitind-o si incercand sa scriu un comm, mi-a venit in minte un interviu al lui Andrei Plesu, interviu despre care am incercat sa aflu mai multe dupa ce, Ioanei Barac mi-a pomenit, la un moment dat, despre sintagma “oferta de destin” Plesu “insista asupra faptului ca adesea ne plasam inadecvat fata de oameni, lucruri si valori, traind intr-o maniera idolatra si procedam aidoma chiar si atunci cand ne raportam la cultura, care este unul dintre putinele lucruri ce merita un angajament ferm. Ierarhizam prost, pierdem rapid prospetimea gandului si a curiozitatii intelectuale, ajungem sa nu mai putem vedea ceea ce este important. O imensa rutina a vietii ne copleseste, impiedicandu-ne sa mai detectam "ofertele de destin" pe care fiecare om le are (sau este dator sa spere ca le are) de cateva ori in viata. Pulsatia sporitoare a gandului, disponibilitatea, indrazneala mintii si faptei devin exercitii din ce in ce mai rare, si le negociem lamentabil cu noi insine sau incetam sa le mai tranzactionam.” Acest citat are, dupa parerea mea, o mare legatura cu poezia, pentu ca intalnirea despre care vorbeste MFS, se incadreaza fie in categoria ofertelor de destin, fie in cea a valorizarilor gresite, si corecta incadrare a experientei ar putea sa-l ajute pe poet, dar si pe cititor sa se cunoasca mai bine si sa depaseasca momentul singuratatii, cauzate de plecarea celuilat. Sursa citatului: www.orizontliterar.ro/bobia.htm In consecinta, indraznesc sa afirm ca: La o prima lectura, am descifrat emotia poetului pozitiva si negativa totodata, cauzata de reverberatia iubirii, care, oarba si surda, cu picioarele ei de doi metrii si parul cu totul si cu totul de aur, alege sa respinga ofranda si sa piarda-RAPID- in multime, ca pe lectia corabiei scufundate. Mai apoi, am simtit nevoia de a decodificata la un nivel arhetipal. Inima adusa pe tipsie, teasta in care persista aroma de creier, sufletul cel mai ascuns, pasarea evoluata din reptila, chipul cioplit, le-am perceput ca simboluri, ale vietii si motii, ale ispitei si eliberarii aducatoare de nefericire. Dincolo de nivelul literal si cel arhetipal, dupa prima si a 10 lectura, am ramas la convingerea nezdruncinata ca am in fata o poema despre viata ca viata. Doar ea este fiara dasavasita, de care ne lasam devorati, acceptandu-I provocarile, si oferindu-I scalpul nostru cu cele mai inmiresmate ideii, vise proiecte. Materializarile ei sunt diverse, pentru indragostit, ele iau, evident, forma femeii. Dar nu chipul cioplit este cel care intreseaza ci decoperirea marelui adevar enunta de Eminescu: "Ce e val ca valul trece"si... adevarata intelepciune presupune sa inveti din lectile vietii si sa-ti amintesti de cartile sfinte: Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești | |
| = . | ioana barac grigore [16.Jul.06 13:35] |
| acesta este poemul zgomotului. nu este o cautare sau o oda femeii. este poemul zgomotului pe canal, al parazitilor, al lipsei prin imposibilitatea decodificarii. nu este feedback pentru ca un canal se obtureaza prin tacerea zgomotoasa sau zgomotul tacerii, coduri diferite si mesaje neintelese. neputinta, confuzia de sensuri si ruperea. este un poem trist. | |
| = ioana barac grigore | carmen mihaela visalon [16.Jul.06 13:47] |
| Hai ca m-ai bagat in ceata. Cum adica poemul zgomotului? Care zgomot? Cel facut pentu nimic? Sau cel al Babiloniei care creaza un turn, care mai devreme sau mai tarziu va fi daramtat? "I-am vorbit în toate limbile Pământului" Dupa parerea mea este poemul soaptei. Pentru ca dupa intalnirea cu fiara, si dupa ce ai scapat viu din lupta si despartirea de ea, linistea este cea care vibreaza. Ea face muzica, asemenea tacerii de dupa furtuna, atat de fundamental diferita de tacerea dinaintea ei. Evident gusturile nu se discuta si fiecare alege din panerul poeziei ceea ce i se potriveste. Mie, recunosc mi s-a potrivit aceasta poezie, pentru ca si eu m-am intalnit cu pasarea Arheopterix, undeva, candva. | |
| = "Să nu-ți faci chip cioplit" | mircea florin sandru [16.Jul.06 17:29] |
| Carmen Mihaela Visalon, Comentariile dumneavoastră sunt atât de ample și de ramificate încât nu știu la ce să vă răspund mai întâi. Voi încerca să le abordez punct cu punct, pentru a nu-mi scăpa vreo idee. 1) Faptul că un astfel de poem nu a ajuns la "subiecte fierbinți" sau la "recomandate", deși, uneori, la prima pagină se lăfăie epigrame inepte sau texte cvasiporno ține de opțiunea unora dintre editori, opțiune pe care nu îmi permit să o comentez; 2) Nu mă simt persecutat pe "poezie.ro". Poate, câteodată, unii dintre junii mei colegi simt impulsul, venit dintr-o pornire "gerontofobă", să mă dea la o parte, întrebându-se, poate: "Ce mai caută printre noi ăsta care a debutat pe vremea lui Papură-Vodă?"; 3) Compararea poeziei mele cu fragmentul din poemul dlui. Toni Darie (PAX) mă bucură, pentru că acela este un text demn de toată atenția; 4) Comm-ul în care citați un fragment din eseul dlui. Andrei Pleșu poate reprezenta pentru noi toți un memento: sufocați cum suntem de derizoriul vieții cotidiene, uităm de cele mai multe ori că salvarea noastră este întru spirit și întru Sfântul Duh; 5) Ideea că mi-aș fi făcut "chip cioplit" dintr-o ființă muritoare trebuie luată doar în sensul ei metaforic-literar. Subscriu întrutotul textului biblic; 6) Vă mulțumesc pentru steluță și vă doresc mult bine. | |
| = Poezia televiziunii | mircea florin sandru [16.Jul.06 18:22] |
| Ioana Barac Grigore, Unghiul din care încercați să percepeți poemul meu este cel puțin interesant. Faptul că asemuiți sintagmele poetice cu niște semnale (impulsuri) venite pe canale video sau de sunet reprezintă o abordare ingenioasă. În cazul dvs. poate fi vorba, cred, și de o deformație profesională, pentru că, din câte rezultă din scurta dvs. biografie postată pe "poezie.ro", sunteți absolventă de UNATC și lucrați într-o societate de televiziune. Ar merita să scrieți - și nu e nici o ironie în ceea ce spun - un eseu, ceva de genul: poezia televiziunii. Vă mulțumesc mult pentru atenție. | |