| + a pornit agale, ducându-și unda lină înspre vale | Maria Prochipiuc [10.Jul.06 08:37] |
| Demult, un râu ce curge în aval S-a răzgândit și s-a oprit privind spre mal. I-a zis: - Mi-e dor de munte, foarte dor, Aș vrea să mă întorc acasă, la izvor ! – E prima lectură la început de zi, o lectură ce mi-a înfurumusețat sufletul, rar se mai gândește cineva la râuri ( cineva ataca într-un comentariu că e greu să înțeleagă unii poezia nu mai știu de ce factură, când ei scriu doar de iubiri neîmpărtșite și aș completa eu de flori, de păsări…) e minunat să te apleci și asupra frumuseților ce te înconjoară, această poezie e ca o legendă în versuri, nu voi comenta versurile, fiindcă chiar nu am ce reproșa. Parcă auzi chemarea râului, a malului, cerând a fi cântate de cei ce le înțeleg sensurile, de cei care pot desluși sau înfăptui legende. Poezia este ca un râu, care sapă uneori în piatră, care își lasă toată căldura sufletului peste versuri, care este cuprinsă de doruri, este poate tânguirea acestui râu de aici. Poezia este darul de suflet al poetului întins lumii, eu l-am primit ca pe un adevăr… | |
| = ! | Maria Prochipiuc [10.Jul.06 08:44] |
| Ah, mi-a scăpat , vezi ca ai o literă în plus, corectează te rog: Și seceta găsit-au să înfrunteș Să auzim doar de bine și mai aștept legende în versuri, și despre alte... | |
| = Maria, este un răsfăț neașteptat ... | Ovidiu Oana [10.Jul.06 13:39] |
| ... și poate nemeritat acestă ploaie de stele peste pagina mea! Sper ca asta să nu deranjeze pe nimeni! Referitor la legendele versificate, deja am postat pe agonia.ro titlurile de mai jos, dar ele au trecut poate neobservate ca făcând parte din ciclul Povești din veac: - când plâng bărbații… - oana - s-a-ntors libertatea acasă - Frumosul Principe Cercel - Brunhilda - Bucefal - legenda sălciei - festum fatuorum - ce-i roza ? - mormânt de ape - legenda numerelor - cerbul cu soarele-n frunte - restituiri - legenda râului de dor (altruism) și mai este în lucru ”un basm și-un vis” Revenind, mă bucur că ți-am putut oferi începuturi de zi și de săptămână plăcute! | |
| = De dorul meu de munți și de acasă | Maria Prochipiuc [10.Jul.06 14:19] |
| Răsfățul e din prea plinul celui ce citește și cum altfel să se exprime? E bucuria de a vedea cuvântul ( țin foarte mult la acestă noțiune, cineva îmi reproșa că într-o analiză pe decursul a nu știu câte pagini am repetat cuvântul ``cuvânt`` de nu mai știu câte ori) așezat în diverse forme, dar mai ales dându-i-se diverse interpretări. Da, am citit, dar uite că am uitat să spun că aprecierea este și pentru celelalte care au trecut neobservate, după cum spui tu. Eu am un obicei, după ce citesc mai multe poeme mă clarific asupra unuia din ele, și azi a fost să fie acesta, care probabil mi-a deschis sufletul altfel, sau eu eram pregătită să primesc poveștile din veac. Pe cine să deranjeze? Fiecare are libertatea să aprecieze și să-și justifice manifestarea… | |
| = Despre cuvânt, Maria ... | Ovidiu Oana [10.Jul.06 15:16] |
| ... sunt sigur că mai pot fi multe spuse. Eu pledez pentru simplitatea lui, pornind de la percepția generală că societatea actuală se află într-o profundă criză de lucruri simple. Încă SIMT bucuria unei alăturări reușite de cuvinte banale, care ămpreună pot compune o imagine sau sugera o stare, fără a-mi lipsi (ca prea îndepărtate de mine deocamdată), revărsările de neologisme. Ca supărare și deranj pentru alții, mă refeream la faptul că ar putea să pară straniu să-nstelezi ăîn doar trei zile, două poezii ”cu rimă clasică”, într-o lume care pare că nu prea agreează genul. Doar pentru asta. Revenind la amintiri, eu scriu câteodată sub presiunea unei adevărate ”foame de relief”, așa cum simt, ca unul născut în Ardeal și trăitor (parcă de prea multă vreme) în Dobrogea și București. Și când nu pot s-ajung la ele, îmi fac din pom pădure, din mușuroi un munte, din picătura de apă, pâraie și din ghiveci-câmp cu flori. Și nu sunt singurul. | |
| = Maestre Oana, | Valeriu Cercel [10.Jul.06 15:20] |
| Cu mare placere citesc versurile dumneavoastra. Ca de obicei, splendid ! Splendid final deasemeni ! Dar și-a vestit iubirea printr-o boare Și păstrăvi ce înoată spre izvoare. Felicitari din nou, Valeriu | | |
| = Valeriu, | Ovidiu Oana [10.Jul.06 15:36] |
| când depărtarea pare prea departe, ajunge doar o boare să ne poarte, un gând inspre sămânța îngropată, in loc ales, nu dezrădăcinată! Iar tu și mulți alții, ajunși prin soartă ca râul de departe, înțeleg exact sensurile poeziei mele. Îți mulțumes că ai trecut și-ai stat ”un boabă zăbavă”! | |
| = Ovidiu, | Mariana Tanase [10.Jul.06 16:40] |
| observ că poeziile tale sunt din ce în ce mai captivante. | |
| = Mariana, | Ovidiu Oana [10.Jul.06 20:17] |
| ... sigur că, pe măsură ce scriu, experiența acumulată în poezie își pune amprenta. Glumind sau nu, mă intreb ce se întâmpla dacă faptul de a scrie poezie mi s-ar fi întâmplat din adolescență, sau oricum, mai devreme decât anul trecut?! | |