| = calendar organic | emilian valeriu pal [08.Jul.06 19:53] |
| Din punctul meu de vedere, poemul are o atmosfera foarte ciuadata, in sensul pozitiv, un fel de impletire intre organic si un ritual de sfintire. O contopire intre calugaritele ce-si devoreaza barbatul in linistea unui chilii de carne si trupul ros pe dinauntru care nu mai poate sustine palmele nici unui iisus. Superb versul "sa isi lepede pacatele in interstitiile mele precum in chilia unei maici oarbe". | |
| = nu știu ce palme ar avea iisus | stefan ciobanu [08.Jul.06 20:31] |
| versurile tale au un aer aparte cu multiple semnificații. 'am uitat să dau afară resturile de oameni le-am păstrat prea mult în ficat'-versuri ce nu pot fi scrise decît dacă au fost trăite intens. 'cântă lăcustele prin fiecare por divina odă a morții parcă ar fi vocea leagănului în care m-au adormit în prima noapte ursitoarele' ...îmi plac mult aceste versuri ce au un gust de ceremonial de transformare, de trecere... numai bine | |
| = Emilian, Ștefan | Ela Victoria Luca [08.Jul.06 21:24] |
| Mulțumesc amândurora, deopotrivă, fiindcă ați simțit trecerea, transformarea, zbaterea trupului, organicului, în timpul unei purificări, ritualic împlinite, înspre tămăduire. Și că ați desprins fiecare partea de poesis în care ați găsit sensurile posibile și știu că ați perceput și alte deschideri. Ela | |
| = trupul ros pe dinăuntru. | constantin cornelia [08.Jul.06 22:24] |
| *am uitat să dau afară resturile de oameni le-am păstrat prea mult în ficat* Din păcate sentimentele celorlalți ajung în universul tău prin idei. Dacă nu le detectezi să le exorcizezi pe cele inferioare începi să te schimbi fără să îți dai seama, sau fără să înțelegi ce se întâmplă cu reacțiile tale. Cu cât ești mai superior în gândire cu atât conexiunea de gânduri între tine și altul inferior, dezorganizat, necontrolat..se face mai puțin și sentimentele lui nu le influențează pe ale tale. Rău e să nu primești de la cel mai superior ție pe același mecanism. Mai rău e să te pierzi pe tine, să te trezești vraiște, sau roasă .......sau dezorientată, sau uitând parcă ce poți...sau parcă departe de tine în alt gen. | |
| = finalul este riscant. | florin otrocol [08.Jul.06 22:54] |
| ela, îmi plac finalurile tale. acesta mai mult decât oricare altul. însă, îmi pare riscant pentru că nu te reprezintă. dacă am greșit, pot spune că este pentru prima oară când nu-mi pare rău (în ceea ce te privește). uneori, rușești să mă surprinzi. spor! și la cât mai mari finaluri "defecte". | |
| = duminica dubiilor | nica mădălina [09.Jul.06 00:04] |
| am simtit aici viata ca pe o indoiala a mortii si moartea ca pe o indoiala a vietii. iar ceea ce le delimiteaza, incert, deci le uneste de fapt, e intrebarea - o asteptare a umplerii prin atingere, dupa curatirea murdara pe care tot ce am asimilat ne-a lasat-o inauntru, ca pe o orbire. prin intrebare lumina insasi iese la aer. (si astfel unii i-ar zice speranta...) | |
| = dansul | Ovidiu Baron [09.Jul.06 03:46] |
| mie imi place dansul aici, mi se pare simbolul esential, pentru ca el concretizeaza foarte bine si pacatul, si bucuria, si hora vinovata a ursitoarelor, si chiar miscarea leaganului. | |
| = Ela, | Diana Manaila [09.Jul.06 08:55] |
| permite-mi sa aleg de aici cateva cuvinte, restul "își continuă dansul până la capătul ultimului capilar": "să își lepede păcatele în interstițiile mele precum în chilia unei maici oarbe", si "nu știu ce palme ar avea iisus dacă mi-ar atinge acum trupul ros pe dinăuntru". Mi-e bine cand te citesc. Am asteptat cateva zile cartea ta; am primit-o alaltaieri cu bucurie rara. Sa stii ca mi-ai semnat pe suflet. Gand bun! | |
| + despre lacuste | Enache Ionut Laurentiu [09.Jul.06 11:31] |
| mie personal alegerea lacustelor mi se pare cea mai reusita alegere, ele dau senzatia de nestatornicire, conditia de "umblator" fara popas si ofera acea stransa legatura dintre semnificat - semnificant. De asemeni interiorizarea roiului de lacuste iar lasa de inteles o viitoare explozie, pentru simplul si logicul fapt p implica q orice interiorizare inevitabil devine o durere pe termen lung sau un regret, iar aceste ganduri refulate au o putere vulcanica. De asemeni vad interiorizarea acestor forme de viata [lol] o paralela la conditia umana, o strangere din trup in trup, fara frana asistata doar frana de urgenta, moment cand roiul va devora incet din interior spre exterior.. este important sa gasim deschideri pentru a le elimina pe rand, una cate una, astfel putinele ramase sa nu aiba mai aiba putere.. desigur stii la ce ma refer, cand lacustele iau forma regretelor, durerilor sau surogate ale acestora. iar finalul aproba cuvintele mele, ionut. | |
| = caligrafism | alexandru velisar [09.Jul.06 17:51] |
| dupa cum spunea borgese poezia caligrafista desemna o inclinatie catre pretiozitate si eleganta stilistica care se manifesta in detrimentul poeziei acesta este o poezie caligrafista cântă lăcustele nu știu ce palme ar avea iisus intoxicat cu lumini cenușii prin sângele meu trece un roi de lăcuste lacustele nu tes cuiburi | |
| = mulțumesc comentatorilor și cititorilor mei | Ela Victoria Luca [09.Jul.06 18:31] |
| Cornelia, mulțumesc pentru apropierea de sensuri, însă dincolo de planurile inferior-superior, există un fel de ritual de a purifica ceva din tine, ceva din celălalt, până la limita aceea unde viața poate continua neroasă pe dinăuntru. Mulțam. Florin, da, este riscant, fiindcă Iisus era un tămăduitor, era cel care atingând epiderma unui lepros, îl vindeca. Dar palemele sale simțeau toată zbaterea din om. Despre acest risc este vorba în final. Dacă reușesc să surprind e mare lucru. :) Mădălina, da, ai perceput un dubito, ca și interogația ce permite iluminare, dacă ai puterea de a trece un prag sau altul. Mulțam fain. Ovidiu, da, este dansul perpetuu, e mișcarea din tot, indiferent că scena este viața sau moartea, nemaicântând forma sub care se întrupează spiritul. Mulțumesc. Diana, poți alege ce dorește din totum. Mă bucură că ai primit și poezia aceasta, și albul întâlnirii. Într-o bună zi sper să se și întâmple. :) Ionuț, tu ai mers foarte fin pe semnificații, pe mesaj, pe emoție și pe sublimare, ai desprin coaja poetică spre a ajunge la gând, la substratul organic, la trăit. Mulțumesc, bun tălmaci a fost, parcă ți-a vorbit poezia asta pe limba proprie. Nu știu dacă e bine, e riscant, precum spunea antecomentatorul tău. Dar ți-ai asumat mereu riscul înțelegerii intelectuale și afective. Alexandru, depinde ce înseamnă, ce semnifică lăcustele. Mai ales că este poezie, nu eseu despre viața lăcustelor. Iar dacă ai simți cum țes cuib în epiderma ta "lăcustele" astea, ai înțelege că dincolo de eleganța stilistică și de prețiozitate este un real trăit intens. Iar metafora vine doar ca o coajă semnatică. Apropo de Borges, care este printre poeții mei de spirit: "să scrii un poem înseamnă să încerci o magie măruntă. instrumentul acestei magii, limbajul, e foarte misterios..." sau "în lumea asta furmusețea este comună". Mulțumesc pentru reamintire. Ela | |
| = o mica erata | alexandru velisar [09.Jul.06 19:08] |
| borges nu este egal cu borgese unu e borges si altul e borgese dar la o lectura mai atenta se observa diferentele intre un critic de arta si un poet | |
| = Alexandru Velisar, vous avez raison | Ela Victoria Luca [09.Jul.06 19:10] |
| Bună erata. :) Bună și precizarea ta, bună și precizarea mea. Eu m-am gândit la Borges. Uf. :) E valabil ce spun ambii. Îmi place să te am comentator și cititor. Din simplu motiv că ai o cunoaștere temeinică și am văzut tot ce ai comentat pe alte pagini. Aștept și scrierile tale. | |
| = tu | andreea iancu [10.Jul.06 14:42] |
| pentru ca sunt trairista in poezie aceasta m_a fascinat.am cam simtit pe pielea mea,dar ,exista un dar,versul am uitat sa dau afra resturile de oameni i_am pastrat prea mult in ficat.¨i_am pastrat prea mult in ficat ¨merge si nu merge.mi_e nu prea imi place, parca strica profunzimea poemului,desi,cred ca asta ai vrut sa sugerezi. poate e doar o chestie subiectiva,asa ca sa nu corectezi,mediteaza si apoi decizi. medeea | |