| + semn de carte | emilian valeriu pal [28.Jun.06 15:47] |
| O scriere aproape imposibila cu praf de oase pe fruntile ingerilor. Coloana de os din a doua strofa mi se pare ca a devenit coloana vertebrala ce sustine intregul poem, cel putin asta e parerea mea. Excelenta imagine: "fragmente de oameni desculti pe carte a Domnului". De asemenea ultimile trei versuri din prima strofa, o lichefiere a cuvintelor pina la ultimul gind in care iti cufunzi miinile in cautare de litere. Mi se pare un poem extrem de intens si in acelasi timp, putin melancolic, poate pentru ca ramura uscata nu va deveni niciodata pagina ci doar un semn al oamenilor pierduti. Un fel de tragere de timp care sa constientizeze ingeriii ca oamenii stiu sa se piarda la fel de intens. M-am invirtit in jurul acestui praf si plec multumindu-ti pentru lectura. Parerea mea sincera e ca poemul m-a impresionat motiv pentru care las un semn de apreciere, pentru ca, intr-un final, nu sintem decit fragmente de oameni desculti in cartea Domnului. Emil | |
| = 1 stea si de la mine, dar mai putin vizibila ca nu pot ca lumea | Dan Carlea [28.Jun.06 16:14] |
| Intepati-o pe Daniela la un deget si se va face arteziana de cerneala, inchideti-o intr-o temnita fara geamuri si va naste carari infiltrandu-se-n ziduri, mergeti pe firul cuvintelor ei si veti gasi Minotaurul frant si pustiit - sahara de carne fara de Morgana. ela, pt ca ai scris acest poem,m-ai facut invidios si te anunt ca ti-am scazut nivelul la 0. De acum eu iti voi valida textele, asa ca ai griza si nu le mai scrie bine ca le bag in pagina de autor. | |
| = superb! | Oncioiu Emanuela [28.Jun.06 18:11] |
| Nu fac comentarii ...nu-s un nume consacrat. Azi ma opresc insa in fata unui poem superb desi ...trista carte..nu-i scris cu sange ci doar cu cerneala din praf timp. Oamenii au fost alcatuiti astfel incat sa simta mai mult decat ingerii... | |
| = parere | Chitoveanu Victoria [28.Jun.06 18:11] |
| Citind cu placere din textele tale sunt convinsa metaforic vorbind ca prin vasele tale sanguine,,pulseaza haotic o cerneala"dar una vie. Ma tot intreb de semnificatia versului ,,semnul de carte al oamenilor pierduti"Esti amabila sa-mi explici intelesul? multumesc! cu drag | |
| = Invizibil | mariana fulger [28.Jun.06 19:07] |
| E ceva genial aici. Îmi place ideea de coloană și multe alte pasaje au ceva într-adevăr genial. Felicitări. Tremurând firav din pleoape, un înger îmi șoptește să închid pianul și să-mi ascund degetele de alte ploi. O seară fericită. | |
| = ela | Jipa Lavinia [28.Jun.06 21:01] |
| eu ma gandeam la vocabularele alea pe care-n clasele primare scriam intr-o parte cuvantul, si-n cealalta explicatia. nostalgic dar frumos. L. | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [28.Jun.06 22:11] |
| Emilian, ai desprins sens cu sens dintre cele multiple. Acolo, la semnul de carte, mai este unul, cumva ascuns privirii: când un spirit aparte, un om drag, scriitor, se pierde, se duce. Mulțumesc pentru apreciere și simțire. Dan, dacă îmi scazi tu nivelul, o să le poruncesc celor 18.800 de membri agonia să mă înțepe pe fiecare por de epidermă, să țâșnească din mine cerneala în toate părțile, să scrie, dar să scrie, să scrie viață, literatură, nu banalități. :) Mulțumesc. Emanuela, oamenii simt mai intens durerea decât îngerii, da, îndeosebi durerea când se taie luminile, definitiv. Mulțumesc. Victoria, la versul acela a dat Emilian un sens, am completat eu în răspunsul meu pt el cu un altul, iar de cauți în tine, în viață, în literatură, în oameni, vei găsi infinite nuanțe. Mulțumesc. Mariana, aș dori și eu să fie un pian cu acorduri d e ploaie, discrete, pe malul mării. E doar arșiță, o epidermă suferind și mulți oameni, mulți. Mulțumesc. Lavinia, bun venit, da, e un fel de reinventare a scrierii, a vocabularului, a sensurilor. Ce nu se învață în nicio clasă primară, ci în timpul primar al ființei. Mulțumesc. Ela | |
| = oameni ingropandu-se | cornel stefan ghica [28.Jun.06 22:50] |
| Vreau sa-mi ingrop oamenii cu muzica, intr-o „linie dreapta fosforescenta pana la invizibil”… acolo sa planga amintirile copilariei „intre cele doua jumatati ale paginii”. Sa le pot cuprinde intr-o simplitate albastra, lacrimand timpul in trecutul sau de primavara. Sa rad dincolo de noi, fericit ca pot descoperii zambetul si pot topii literele pe rand intr-un fluid. Vreau sa-mi ingrop oamenii cu poezie, astfel incat sa ma invart in jurul coloanei pana la pagina paradisului… | |
| = Genial sa fie, dar sa stim si noi! | Andu Moldovean [29.Jun.06 14:23] |
| Eu nu am vazut chiar nimic deosebit in acest poem. Ela exerseaza postura care i-a adus atatea reusite in poemele din seria "Ora de santal", imi amintesc indeosebi de "Urme de tine", pentru mine un soi de implinire a unui intreg atelier de verbe. Aici insa ma impiedic in aceeasi aritmie care-mi da de furca de cate ori Ela uita de placerea lecturii (noastre) si scrie mai mult pentru ea. Ultimul vers al primei strofe sufera de "a-muzicalitate" "în care îmi las mâinile până la gând", 5 de "î" care dau versului si apoi intregii strofe o sonoritate guturala. In strofa a doua "inerta mea inima" foloseste inversiunea intr-un loc "de cotitura" a poemului producand un efect de veritabila schisma, cititorul pierzand vraja lecturii ulterioare. Finalul ar fi fost pesemne fericit, daca nu ar fi aparut acea repetitie a cuvantului "pagina" care muta atentia cititorului pe un amanunt oarecum lipsit de insemnatate in "economia globala" a poemului. Cam atat, Bobadil. | |
| = Cornel, Andu | Ela Victoria Luca [29.Jun.06 18:17] |
| Cornel, trecerea prin poezie e o trecere prin sensuri, stări, imagini, timpuri. Mulțumesc, ai desprins ceva ce a reverberat în tine. Andu, acum găsind comentariul tău, am fost triplu surprinsă negativ: unu - știi bine că nu în toate poeziile mizez pe amplificarea ritmului, fiindcă ritm există în orice poezie, mai ascuns, mai atenuat, mai stins, dar există. Fiindcă așa este discursul meu, orice aș face. Iar când mizez pe ritmicitatea, pe nerv, pe forță, se simte, oho. Doi: ai găsut 3 "fisuri", din perspectiva ta, și ai accentuat pe ele până la a neglija vreo (potențială) valoare lirică, literară, estetică, compozițională etc. a poeziei; ai aplicat tactica desființării în "doi timpi și trei mișcări". Fiindcă dacă ai fi scris: uite asta merge, asta nu merge, ai fi fost în echilibru. Așa, nu ai făcut decât să spulberi ideea de genialitate (încă din titlu) care a fost presupusă și emisă de alt comentator, pe care oricum NU MI-O asumam nici măcar la suprafață, fiindcă am atâta bun simț și atâta măsură încât să îmi dau seama de limitele mele. Deci, nu e genială, nu sunt genială, nu aș avea cum să fiu. Nu în viața asta, iar de alta habar nu am acum și nici nu e cazul. Trei: din cele de tine expuse, voi modifica doar la versul cu 5 "î", acolo chiar e o scăpare. La celelate două: inversiunea nu cred că duce la ruperea vrăjii, în caz că ar fi vorba de vrajă. Iar repetiția "pagină" din strofa 3 are sens. Altfel nu aș fi scris-o. Dacă aceste trei puncte subliniate duc la anularea poeziei sau nu, asta percepe fiecare cititor în felul lui. Oricum, această poezie NU se încadrează printre cele din "Ora de santal". În plus, dacă va fi să o public, fii sigur că va fi modificată. Așa cum au fost majoritatea poeziilor din volum. Prin urmare: tot ce am înțeles eu din comentariul tău, ca esență, fără prea multe tam-tam-uri este că această poezie e nulă și a-muzicală. În schimb: fii sigur că e dialog cu oamenii în poezia asta. Nu vorbesc cu mine. E un dialog cu anumiți oameni. Poate că nu ai simțit asta fiindcă nu faci parte din "oamenii pierduți". Nu cu ritm se vorbește cu ei, nu cu acel ritm care ție îți place, my friend. Ela | |
| + Priceput | Andu Moldovean [30.Jun.06 14:16] |
| ...eu credeam ca in poezie tu, Ela Victoria Luca poti vorbi cu mai multa lume decat cu "oamenii pierduti", din care tu spui ca eu nu fac parte, slava Domnului! :-) Eu nu am vrut sa "desfintez aceasta poezie", din contra, poezia imi place, chiar daca nu se ridica la nivelul celei mentionate de mine in comentariul anterior, si, daca ai fi iesit macar o secunda din atitudinea asta tipica de femeie care sare in sus ca o capra (neagra) de cate ori cineva ii zice o vorba mai neplacuta ai fi observat ca intentia mea era de a-ti transmite ceea ce mie mi s-a parut un adevarat "standard" al scrierii pe care tu l-ai atins in unele dintre poemele din "ora de santal" (de unde se poate deduce si ca te-am citit, ceea ce ar putea fi chiar magulitor pentru unii, nu si pentru tine, desigur :-) In rest, versul cu pricina suna mai bine acum, observ ca ai schimbat si inversiunea si acolo totul suna mai mult decat ok, "inima inerta" respira poezie de zece ori mai bine, ai renuntat si la a doua pagina din final (si ma bucur ca ai sesizat acel sinonim care te scapa si de trivialul acestei "pagini" care din pacate, in limbajul modern a capatat mai mult conotatii de net decat de literatura) si poemul asta citit acum este un poem de stea. Din punctul meu de vedere, desigur. Bobadil. | |
| = nepricepută, Andu | Ela Victoria Luca [30.Jun.06 14:39] |
| Andu, eu am sărit nu doar în sus, ci în toate punctele cardinale posibile, și nu fiindcă ai scris ceva negativ - negativul știi deja foarte bine că îl primesc și îl prelucrez interior în fel și chip. Ci stilul - cum-ul/modus-ul - de a comenta m-a ars (e destul canicula asta), iar dacă am sărit argumentând - cu mintea mea de femeie, deși constat cu surprindere că expresia "sari în sus ca o capră" (cu neagră în paranteză ca să atenueze efectul) are ceva ce mie nu îmi place la tine deloc, dar asta e, nu suntem perfecți. Desigur că am înțeles că ai citit bine și "ora de santal" și ora de fildeș și ora de abanos etc. Tu mai știi și că mi-e mai ușor să primesc critici decât laude, deja la complimente și laude nu doar că mă lasă rece măguleala, dar îmi pun întrebări unde nu e bine și ce. Mă citești fidel pe poezie.ro de mai mult de un an și cam vezi când/cum vorbesc oamenilor și căror feluri de oameni le vorbesc în poeziile mele. Că aceasta este pt oamenii pierduți, că pierdut are pt aici alt sens decât cel de ratat, e deja evident. :) Întâi ai spus că această poezie nu are nimic deosebit. Ai argumentat și de ce e proastă. Apoi, modificând cele 3 puncte slabe, constat că a devenit o poezie brusc mediu-bună. Ei, ași. Sau: ei, arși. Vezi, sar iar (femeie, de') în sus ca o capră (neagră), e vina mea că sunt femeie "ca toate femeile", sau așa mă vezi tu. Dacă ai fi văzut fie ochii mei, fie chipul meu, fie starea mea când am scris comentariul de mai sus, ai fi simțit/perceput/văzut/înțeles că nu e nimic sărit aici. Deși uneori ar merita să sar. Măcar de bucurie. Mulțumesc. (Oricum, dacă va fi într-un volum inclusă vreodată această poezie, va mai suferi modificări, fiindcă acolo chiar sunt a naibii.) P.s. Banc - Bulă la școală. Profesoul îl întreabă: "Bulă, ce știi tu despre marii poeți ai secolului nostru?" Bulă: "Au murit deja, Domnule Profesor." | |
| = Să revenim la poezie | Dana Banu [30.Jun.06 19:07] |
| Sincer, nu înțeleg extazul majorități în fața acestui text, nimic memorabil, linearitate, corectitudine dusă pînă la oboseală(a cititorului) ceva impenetrabil ca o ușă închisă în nas, să revenim totuși la poezie. | |
| = Dana | Ela Victoria Luca [30.Jun.06 19:27] |
| De tu consideri că nu e poezie, eu o să țin minte asta. Cât despre "să revenim la", e un îndemn. Îl primesc, dar sunt convinsă că stilul meu nu îți place, așa că, nu promit că ceea ce voi scrie în continuare va fi pe gustul tău poetic. Eu rămân în poesis. Ela | |
| = wow wow wow bobadil ! | zabet mihai [30.Jun.06 19:32] |
| pai ce faci maestre gica petrescu ? zici intai: “ Eu nu am vazut chiar nimic deosebit in acest poem” si apoi lasi o stea ca o căcărează ?????? zici: “ Aici insa ma impiedic in aceeasi aritmie care-mi da de furca de cate ori Ela uita de placerea lecturii (noastre) si scrie mai mult pentru ea “ “ si apoi intregii strofe o sonoritate guturala “ “ cititorul pierzand vraja lecturii ulterioare “ zau andu am impresia ca te batu rau de tot soarele ala palid din romania de 33 35 de grade – vax sa vezi aici unu de 44 – 45 de grade – de ai putut sa zici dupa 12 ore: “ In rest, versul cu pricina suna mai bine acum, observ ca ai schimbat si inversiunea si acolo totul suna mai mult decat ok, "inima inerta" respira poezie de zece ori mai bine” “ si poemul asta citit acum este un poem de stea ( nota redactiei: dupa 12 ore ) “ din punctul tau de vedere, desigur vexatu | |
| = Mihai, fără și, deși e wow ptr Bobadil | Ela Victoria Luca [30.Jun.06 19:42] |
| "mă agăț de viață ea mă scuipă-n față... se face praf lumea se face praf lumea lumea mea se face praf... ce lume tălâmbă ce dreptate strâmbă" fragment din versurile "Lumi albe" - Florin Chilian. Andu nu știu cum face alb-negru orele, dar poezia mea e praf oricum. și nu de scris în timp. ci de șters cu ea. pe jos. | |
| = ela ela ela | zabet mihai [30.Jun.06 19:53] |
| amu nu fii trista ela zau asa oameni suntem si supusi greselii despre poema - mie imi place / si stii ca sunt cinstit / ori zic ca-mi pute ori zic ca-mi place imi place exact chestiunea asta: "o linie dreaptă fosforescentă până la invizibil între cele două jumătăți ale paginii susul și josul devin imposibile" si " să își amintească semnul de carte al oamenilor pierduți" ps pls pls pls sa nu o stergi las-o asa / | |
| = Mihai, promise | Ela Victoria Luca [30.Jun.06 19:57] |
| Mihai, știu că ți-o plăcut, că am simțit din tonul commului. Nu o șterg. Am zeci de poezii mai slabe decât asta și nu am șters de pe site, doar e atelier de creație. Oricum, va suferi modificări într-o zi, când va fi să fie. :) Pe hârtie. Dar comentariul cu Chilian rămâne valabil, pt tot soiul de alte chestii. :) Ela | |